Când visurile prind contur - ISTAF 2016Dr.phil. Cătălina Ene Onea 24.10.2016
Despre ISTAF (Das Internationale Stadionfest), competiţia de atletism cu cea mai mare tradiţie şi cel mai numeros public din lume, care an de an aduce pe Olympiastadion Berlin starurile atletismului internaţional, am mai scris şi cu alte ocazii (v. şi nr. 121-122, oct-nov. 2015), revista „Conştiinţa” fiind prezentă pe lista oficială a partenerilor media la mai multe ediţii din ultimii ani.
Un subiect delicat
Anul acesta, a 75-a ediţie a fost una specială, o binevenită revedere între sportivi, ce a urmat imediat Jocurilor Olimpice de la Rio. Pentru mai mulţi atleţi participanţi ediţia actuală ISTAF a marcat însă şi finalul carierei lor sportive, ceea ce a făcut ca ziua de 3 septembrie 2016 să fie o zi cu încărcătură emoţională deosebită la Berlin. Christina Obergföll, campioană europeană şi mondială şi vicecampioană olimpică la aruncarea suliţei, alergătorul american Bernard Legat, multiplu campion mondial şi olimpic, sau campioana mondială şi olimpică la aruncarea cu ciocanul Betty Heidler au ales să îşi desfăşoare ultimul concurs oficial din carieră pe stadionul berlinez olimpic, unde s-a vorbit tot timpul de o atmosferă chiar „mai bună ca la Rio”. De fapt, Jocurile Olimpice de la Rio au fost un subiect delicat de discuţie, o bună parte din sportivii participanţi la Olimpiadă arătându-se dezamăgiţi de condiţiile în care au fost nevoiţi să evolueze în Brazilia.
Pentru prima oară în ultimii 46 de ani, ISTAF a avut loc într-o sâmbătă, bucurându-se de un public de 44.500 de spectatori pe stadion şi de aproape 2 milioane de telespectatori în cele două ore de transmisie live la televiziunea naţională.
Sportivii noştri
Au intrat în competiţie anul acesta şi sportivii români Alina Rotaru (săritura în lungime) şi Alin Firfirică (aruncarea discului), doi tineri atleţi talentaţi şi motivaţi, cu care este o plăcere să stai de vorbă. Se vede pe faţa lor pasiunea pentru ceea ce fac, devotamentul cu care se dedică disciplinei alese şi minuțiozitatea cu care îşi analizează fiecare evoluţie. S-au clasat pe locurile şase, respectiv opt în competiţia de la Berlin, ceea ce i-a mâhnit puţin, pentru că îşi cunosc potenţialul şi ştiu că este loc de mai bine. Se pregătesc însă să dea tot ce e mai bun la următoarele concursuri (ultimele de dinainte încheierii sezonului competiţional de anul acesta), pe care şi le pregătesc în paralel cu studiile universitare. Alin este din Vâlcea, face în prezent facultatea la Suceava, dar se antrenează la Bucureşti, la Clubul Steaua, şi este cotat ca fiind unul dintre cei mai buni atleţi români în 2016. Alina, care a avut anul acesta bucuria de a-şi reprezenta ţara şi la Jocurile Olimpice, este de asemenea studentă (la masterat) în România, dar de doi ani se pregăteşte în Germania, alături de sportivi din lotul naţional german. Ne mărturisește că a fost foarte bine primită la clubul german, a putut participa chiar şi la campionatele naţionale în Germania, iar colegii de antrenament au integrat-o repede în grupul lor. Se înţeleg de minune, chiar dacă ea nu vorbeşte încă perfect limba germană, căci se pare că sportivii germani au manifestat interes pentru limba română, primind-o la fiecare antrenament cu „Bună, ce faci?”.
Performanţa nu se face peste noapte!
Avem nevoie de astfel de sportivi pasionaţi, de tineri talentaţi care să îşi poată urma visurile. Ne hrănim şi noi parcă din succesele lor, dar rareori ne gândim câtă muncă şi cât sacrificiu presupune orice competiţie, şi ne grăbim uneori să judecăm mult prea aspru nişte rezultate la care noi personal nu avem niciun merit, aşa cum s-a întâmplat, din păcate, şi la actuala Olimpiadă. Atleţi ca Alina şi Alin, ca mulţi alţi tineri sportivi care îşi dedică viaţa sportului de performanţă, au nevoie de susţinerea necondiţionată a ţării lor, atât la nivel financiar, cât şi la nivel spiritual. Şi mai ales în momentele dificile ar avea nevoie să fie sprijiniţi şi încurajaţi, nu blamaţi şi umiliţi, pentru că oricum nimeni nu (se) judecă mai aspru în acele clipe ca ei înşişi. Performanţa nu se face peste noapte, şi, mai ales, performanţa nu se poate face de unul singur. Este necesar un întreg mecanism care să funcţioneze impecabil, pornind de la instituţiile oficiale şi până la abordarea fiecăruia dintre noi, pentru ca sportivii să se poată concentra exclusiv pe ceea ce au ei de făcut. Numai aşa visul lor poate prinde contur, iar prin ei am avea şi noi şansa de a fi părtaşi la bucuria unor rezultate deosebite încununate pe plan mondial.
Atleţi ca Alina şi Alin, tineri sportivi care îşi dedică viaţa sportului de performanţă, au nevoie de susţinerea necondiţionată a ţării lor, atât la nivel financiar, cât şi la nivel spiritual. Şi mai ales în momentele dificile ar avea nevoie să fie sprijiniţi şi încurajaţi, nu blamaţi şi umiliţi, pentru că oricum nimeni nu (se) judecă mai aspru în acele clipe ca ei înşişi.
Performanţa nu se face peste noapte, şi, mai ales, performanţa nu se poate face pe cont propriu. Este necesar un întreg mecanism care să funcţioneze impecabil, pornind de la instituţiile oficiale şi până la abordarea fiecăruia dintre noi, pentru ca sportivii să se poată concentra exclusiv pe ceea ce au ei de făcut. Numai aşa visul lor poate prinde contur.