„Frumusețea este darul lui Dumnezeu“ (Aristotel)
„Frumusețea e în ochii privitorului“, spune un vechi proverb german, ceea ce în echivalență românească populară ar putea fi tradus prin „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie“. O atitudine subiectivă, deci, o impresie, o părere, o interpretare personală, variind de la privitor la privitor, în funcție de o mulțime de factori, printre care și background-ul personal al fiecăruia, cam așa ar fi de înțeles frumusețea, am putea gândi. Frumusețea poate fi comentată, însă, și la nivel obiectiv, existând numeroase studii și cercetări științifice despre cum poate fi definit conceptul de frumusețe, respectiv conceptul frumosului ca o categorie estetică.
citește articolul
„Dansul este poezie tăcută“ (Simonide din Creos)
Atât de pasional, atât de captivant, atât de simplu, și totuși atât de complex...
citește articolul
„Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.“ (1 Corinteni 13:13)
Când ați spus ultima oară Te iubesc? I love you? Ich liebe dich? Ti amo? Te quiero? J'taime? S'agapau? Când ați simțit ultima dată cu adevărat că vi se pogoară cerul în suflet și totul în jur este armonie, încântare, înălțare? Că universul devine mult prea mic pentru senzația mare care vă dă târcoale? Că soarele însuși vă stăruiește în suflet? Că luna cea plină vi se ascunde-n surâs? Că râde chiar și lacul în iarnă înghețat? Când v-ați gândit ultima oară cu adevărat la Dragoste?
citește articolul
Am revenit la Berlin după aproape cinci luni petrecute de curând în țară, și am realizat încă o dată că viața în România este de multe ori ca o existență într-o bulă, plutind uneori destul de departe de realitatea din jurul său.
Țara știrilor și a angoaselor
citește articolul
„Când ajung într-un loc nou – o nouă regiune, altă natură, alte obiceiuri, alte case și figuri – multe locuri văzute mă surprind, făcându-mă să mă gândesc că dacă aș fi trăit mereu în acea regiune, ele ar fi acum amintiri din copilărie. De aceea când mă plimb am impresia că spulber și violez visele altuia”, scria Cesare Pavese într-o filă de jurnal din aprilie 1943 (Cesare Pavese: Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950. Editura Allfa, București, 1999. Traducere, note, postfață de Ion Chirițescu).
Locul de unde îmi încep povestea
citește articolul
