„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Credință și știință

La început de an, între viaţă şi cărţi Sabina Ene 12.01.2017

„Va fi bine, Doamne, ajută!” 

31 decembrie. Sfârşit şi început de an. Spunem bun venit noului an, la întâlnirea căruia, ne învăluie un amestec oarecum confuz de sentimente, cu arome de brad şi şampanie. Se detaşează, ca un stindard, sentimentul încrederii: „Va fi bine, Doamne, ajută!”  Ne vin repede în minte formulări livreşti, descrieri, citate din texte fundamentale la cumpăna dintre ani, făcând apel la cultura fiecăruia dintre noi. Din nou, între „viaţă şi cărţi”!

citește articolul


Biserica. Dinspre interpretare și contestare spre proiectul dizolvării creștinismuluiNicușor Nacu 12.12.2016

Introducere la problemă

A trăi în stare de penibilitate este un exercițiu care se învață prin aplicarea constantă a ignoranței. Iar ignoranța se exersează, la rândul ei, prin efortul cotidian de a nu mai reflecta. Urmarea este mai mult decât evidentă. Mass-media, cu mici excepții, este vectorul care influențează tendința spre non-reflecție, manipulând gândirea, acolo unde ea abia mai respiră. Într-un fel, tinde să convertească masele spre propriul său mesaj deja gol de conținut. Și mesajul ei, cu fiecare ocazie, este critica creștinismului, pentru cele mai neînsemnate amănunte, pentru cazuri disparate, pentru scenarii hilare. Pentru detalii lipsite de substanță, această instituție se leagă de instituția Bisericii ori de câte ori i se prezintă ocazia. Ca o confirmare că maniera ei de a chestiona realitatea este parcelară. Plecând de la secvențe disparate, vânate în cotidian, mass-media construiește o pseudo-realitate globală, dând expresie forțată unei inexistențe dinspre  încrâncenarea de a dizolva. Critica la care este supusă Biserica înăuntrul acestei pseudo-realități flotante construită din cuvinte goale care vor să pună în evidență o lume, depășește, uneori, orice doză de normalitate.

citește articolul


Ateism și CredințăNicușor Nacu 06.12.2016

Introducere la situație

Manifestarea unei credințe, substanțial atașată valorilor, nu depinde de capacitatea de inhibare a voinței de a te opune la ceea ce o contrazice, ci de conștienta ei controlare în plan vizibil, demonstrând celui căruia i te adresezi că modelul critic, generând, uneori, agresivitate, variabil practicat și circumstanțiat până la absurd, poate fi stăpânit dinspre un set de valori. Una dintre valorile care generează coeziune la nivel interior este aceea a credinței într-un Absolut personal. Nu suntem specimene antrenate să ne exersăm pe teritoriul experimentelor sociale, ci ființe în mișcare continuă utilizând spațiul voinței ca singurul activator al valorilor în care credem. Chiar răspunsul la o provocare, dacă este dat în raport cu acest set de valori interioare, de la care nu abdică nici o ființă care crede în ele, sfârșește, până la urmă, într-o lecție de umanism. Această lecție este realmente vizibilă în raportul pe care-l întreține credința într-un Dumnezeu cu ateismul.

citește articolul


TransmutăriSabina Ene 21.11.2016

“Transformarea corpurilor în lumină şi a luminii în corpuri este cu totul conform cu mersul naturii”. (Isaac Newton)

De curând, călătorind în spaţii mediteraneene, spaţii nostalgic în toamnă, anotimp al nostalgiei prin excelenţă, am probat încă o dată ceea ce Părintele Teofil spunea atât de poetic într-una din conferinţele sale către tineri: „ De nicăieri de unde am fost vreodată, nu plecăm de tot. Ducem cu noi tot ce ne-a fost spre bucurie. Ducem pe oameni în sufletul nostru şi dacă nu ne despărţim nici de ei morţi, ci îi purtăm în suflet pe mai departe, cum să ne despărţim de cei vii? Aşa-i făcut sufletul omenesc, să cuprindă în el şi să nu se mai poată despărţi de cei pe care-i cuprinde. Mergem cu ei cu tot şi rămânem şi după ce plecăm. Şi toate acestea sunt cu putinţă pentru că suntem în atmosfera de iubire pe care o avem realizată prin credinţa noastră, credinţa noastră care-i lucrătoare de iubire”.

citește articolul