Un maghiar convertit la ortodoxieTudor Petcu 30.10.2017

Dialog între Tudor Petcu și Győrfi Mózes

Győrfi Mózes, etnic magiar născut la Târgu Mureş, a cunoscut Ortodoxia datorită părintelui Arsenie Boca.

Stimate Domnule Győrfi Mózes, v-aș ruga în primul rând să precizați care este confesiunea creștină în sânul căreia v-ați născut. Pe de altă parte, aș aprecia foarte mult dacă ați putea spune câteva cuvinte și despre educația creștină pe care ați primit-o în sânul acelei biserici.

În prezent am 48 de ani, iar până acum cinci ani am fost membru al Biseri­cii Reformate. Sunt etnic maghiar născut la Târgu Mureșși, asemenea multor altor maghiari, am fost botezat în biserica pe care tocmai am menționat-o. Pot spune că am primit ca reformat o educație creștină destul de mare mai ales din partea mamei mele. Tatăl meu era mai sever și mă trimi-tea în fiecare duminică la Biserică, ceea ce m-a ajutat într-o măsură să fiu mai aproape de Dumnezeu, cu toate că nu reușeam să Îl descopăr și să-L înțeleg foarte bine. Dar, în orice caz, am deprins câteva principii spi-rituale importante și în sânul Bisericii Re­formate pe care însă, ulterior, am părăsit-o pentru a intra în Biserica Ortodoxă.

Din răspunsul dvs înțeleg că ați fost membru al Bisericii Reformate până la aproximativ 42-43 de ani, deci o perioadă destul de lungă de timp. Dat fiind un aseme­nea interval care v-a permis să vă dezvoltați din punct de vedere spiritual, de ce ați ales totuși să vă convertiți la Ortodoxie?

Eu sunt muzicant și în vara anului 2012, căutând anumite videoclipuri, am găsit și niște documentare ample despre părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Le-am urmărit cu foarte mare atenție, ele mi-au marcat conștiința și sufletul într-un mod cu adevărat profund, descoperind astfel că în Ortodoxie se află Izvorul la care ar trebui să ne întoarcem. Așadar, datorită părintelui Arsenie Boca, am ales să mă con­vertesc la Ortodoxie și tot datorită Sfinției Sale am descoperit acel Dumnezeu iubitor și iertător.

Având în vedere că faceți referire directă la părintele Arsenie Boca în proce­sul convertirii la Ortodoxie, v-aș ruga să îmi spuneți ce impact a avut Sfântul Ardealu­lui asupra conștiinței dvs spirituale. Se poate spune că ați trăit prezența concretă a părintelui Arsenie Boca în viața dvs, chiar anumite minuni din momentul în care l-ați descoperit?

Cred că cea mai mare minune pe care am trăit-o, descoperindu-l pe părintele Arsenie Boca, este convertirea mea la Ortodoxie. De fapt, deocamdată i-așspune trecere, nu neapărat convertire, întrucât mai am mulți pași de făcut pe dru­mul credinței, însă Ortodoxia este calea cea dreaptă care mă obligă să mă schimb în permanență. Referitor la părintele Arse­nie Boca, îmi aduc aminte că am avut oca­zia de a intra în posesia unei cărți ce pur­ta titlul „Mărturii din Țara Făgărașului”, iar tot ceea ce am citit acolo cu privire la Sfântul Ardealului m-a ajutat să înțeleg importanța smereniei, dar și faptul că Dumnezeu chiar face minuni în viețile noastre dacă învățăm să ne rugăm cu adevărat. Nu așputea să descriu neapărat în amănunt toate minunile pe care le-am trăit prin părintele Arsenie Boca, dar e de ajuns să spun că datorită părintelui Arse­nie Boca am intrat în Biserica Ortodoxă, iar eu personal îndrăznesc să spun că este cel mai mare duhovnic al României. Desigur, acest lucru nu exclude admirația pe care o am față de alți mari duhovnici români, precum părinţii Ilie Cleopa, Ar­senie Papacioc, Paisie Olaru, și mulți alții. Ca urmare a dragostei mele față de părintele Arsenie Boca, dar și a ideii duhovnicului meu, părintele Rafail Lukacs, în data de 17 Martie 2013, când a avut loc botezul meu în Ortodoxie, am primit numele Arsenie.

După cum ştiţi, cartea Cărarea Împărăției” a părintelui Arsenie Boca a fost tradusă și în limba maghiară, ceea ce l-a făcut mai accesibil publicului de citi­tori maghiari. Pe de altă parte, îmi aduc aminte că acum câțiva ani, un preot orto­dox maghiar, autorul volumului Redesco­perirea moștenirii ortodoxe a Ungariei”, Tibor Imrenyi, s-a închinat și s-a rugat la mormântul părintelui Arsenie Boca alături de IPS Andrei Andreicuț. Cum ați carac­teriza un asemenea moment? Credeți că a reprezentat un eveniment spiritual menit inclusiv să apropie Ortodoxia română de cea maghiară?

Mă bucur că părintele Arsenie Boca a fost tradus în limba maghiară, este un demers foarte important. Referi­tor la momentul de care ați făcut vor­bire, este, desigur, un eveniment spiri­tual de excepție, dar și necesar. Nu așputea spune că îl cunosc foarte bine, dar ca maghiar ortodox îmi exprim bucu­ria că un asemenea moment a fost posi­bil și că părintele Arsenie Boca începe să devină cunoscut și pentru anumiți unguri. Dar, ca să fiu sincer, toate aceste eveni­mente sau istoria Ortodoxiei din Ungaria sunt mai mult aspecte exterioare conver­tirii mele la Ortodoxie. Nu am avut nevoie să cunosc toate aceste lucruri pentru a mă converti la Ortodoxie, parcursul meu a fost cât se poate de personal, iar motivația de a deveni ortodox am găsit-o datorită părintelui Arsenie Boca, după cum deja am menționat. Prin urmare, pentru mine mult mai importante sunt aceste trăiri interio­are care m-au condus la Ortodoxie, dar îmi exprim în același timp bucuria de a afla anumite detalii legate de reprezentanți maghiari ai Ortodoxiei sau de istoria Orto­doxiei din Ungaria.

După cum cititorul poate înțelege, sunteți maghiar convertit la Ortodoxie. Luând în considerare această stare de fapt, cum ați caracteriza raportul dintre identitatea dvs maghiară și spiritualitatea ortodoxă? Cu alte cuvinte, ce înseamnă a fi maghiar ortodox?

A fi maghiar ortodox este o stare ciudată, dar înainte de toate o bucurie extraordinară. Sigur, presupune și faptul de a da mărturie despre dreapta credință într-o lume în care Ortodoxia nu este încă foarte cunoscută. Pe de altă parte, îmi aduc aminte că acum ceva timp, când am fost invitat la un banchet, am rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în limba română. În acel moment, un ungur de confesiune reformată mi-a spus că nu a mai văzut vreodată ceva atât de ciudat, întrucât nu a mai întâlnit un alt maghiar care să rostească rugăciunea „Tatăl nostru” în lim­ba română. Pentru mine, în schimb, este un lucru cât se poate de firesc, la fel cum ar fi și dacă așrosti-o în limba maghiară. Dar, după cum am mai spus, a fi maghiar ortodox este o mare bucurie pentru că Ortodoxia este singura credință care ne învață lecția smereniei și mărturisesc că îmi doresc un sfârșit creștinesc lipsit de dureri și răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

De același autor