„Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină!” (I Ioan, 1, 4)

Diavolul sărbătorește centenarulPr. dr. Claudiu Băzăvan 12.08.2018

Giovani Papinni (1881-1956), autorul excepționalului volum Diavolul – Note pentru o viitoare diabologie (Humanitas, 2013), reproduce un text savuros despre cele șapte reguli de viață care ar deriva  dintr-o morală conștientă a Răutății pure. Vă invit să îl parcurgeți și să recunoașteți în plină acțiune câteva personaje ale scenei publice din România.

  1. Nu fi niciodată sincer și arată-te a fi ca atare. Pentru că dacă tu spui adevărul, ceilalți pot să conteze pe tine, tu îi slujești  pe ei, iar ei nu te slujesc pe tine.
  2. Nu recunoaște nici o proprietate, dar afirmă că proprietatea este sacră și inviolabilă și însușește-ți tot. Dacă tu poți să posezi totul fără să ți se opună nimeni, totul depinde de tine.
  3. Servește-te de moralitatea celorlalți ca de o slăbiciune pentru a-ți atinge scopurile.
  4. Îndeamnă-i pe toți la păcat, în timp ce tu pari să recunoști necesitatea moralității.
  5. Nu iubi pe nimeni.
  6. Fă-l nefericit pe oricine nu vrea să depindă de tine.
  7. Fii pe deplin coerent și nu te căi niciodată de nimic. Ceea ce ai hotărât odată, fă și pe urmă fie ce-o fi. Astfel îți demonstrezi întreaga independență, iar prin coerența acțiunilor tale pari a fi un om drept, ceea ce îți dă un mijloc abil de a-i transforma pe ceilalți în sclavii tăi înainte ca aceștia să-și dea seama. (op. cit., p. 127)

Paragraful de mai sus aparține filosofului german Johann Benjamin Ehrard (1766-1827) care în 1795 a publicat în ”Philosophisches Journal” lucrarea Apologia Diavolului. Reproducând în 1953 aceste maxime de ”bună conduită” a unei moralități bazate pe Răul pur, Giovanni Papini avea să constate cu mirare că acestea ”sunt aplicate zi de zi sub ochii noștri de cea mai mare parte a ``alesei noastre specii``; și nu numai de către delincvenți și răufăcători, ci și de o mulțime de persoane ``respectabile`` din rândul cărora nu lipsesc oamenii politici și oamenii de afaceri, conducătorii de oameni și chiar întregi guverne”.

”Codul etic” recomandat de filosoful german nu pare deloc străin de scena publică românească. Unii par să se ghideze punctual în politică și în viață după aceste reguli. Contează mai puțin faptul că potentații zilei nu cunosc ca atare principiile de bază ale doctrinei sociale malefice câtă vreme recunoaștem aceeași atitudine. Oamenii se îndeletnicesc cu răul, îl elaborează în cabinete sau alcovuri, îl programează, îl aplică în mod organizat, îl întrețin și îl justifică. Dacă se întâmplă cumva ca legea să îi împiedice pentru aplicarea strategiei asumate, nimic mai simplu: ei, pretinși deținători ai Adevărului, vor schimba legea!

Ei nu sunt niciodată sinceri, deoarece adevărul le-ar produce imense deservicii, dar inventează minciuni convenabile și gogonate pe care le livrează celorlalți drept singurele adevăruri. Puternicii lumii decid ceea ce este adevărat și fals! Își însușesc cu voluptate cât mai multe beneficii și foloase, pândind cu răbdare noi prilejuri de înavuțire în dauna celor pe care îi conduc. Bugetarii sus-puși dispun de venituri pe care românul de condiție medie nici nu și le imaginează! Se folosesc de bunătatea, generozitatea, bunăvoința, puterea de a îndura și onestitatea celorlalți pentru a-i aservi propriilor interese. Nu iubesc pe nimeni, altfel nu ar fi în măsură să-i prostească și să-i exploateze, deși mimează grija față de semeni ori de câte ori apar în public. Sunt cei mai corupți și cei mai imorali, altminteri cei dintâi care dau lecții despre onoare și moralitate. Aceia care îndrăznesc să-i demaște drept demagogi și escroci sau care nu li se supun, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, vor avea de suferit. Trebuie să afle ”cine e jupânu’ ” Au și o calitate: sunt perseverenți, merg până la capăt, indiferent de consecințe. Se pretează la orice, chiar și la vărsarea de sânge, pentru a-și menține privilegiile și libertatea.

Dubios este succesul profesional și mai ales financiar dobândit de cei care practică strategia răului, în vreme ce semenii lor onești și mult mai competenți doar visează asemenea funcții și venituri. Foarte posibil ca în cazul acestora diavolul să-și fi respectat angajamentul: ”Pe acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie!” (Matei 4, 9)

”Cea mai mare parte a oamenilor declară că vor să urmărească Binele, Dragostea, Justiția, Adevărul, Legea Morală, fie ea divină sau omenească, dar apoi, în practica efectivă a vieții, nu sunt altceva decât discipoli ai diavolului”, avea să noteze Giovani Papini.

Vineri, 10 august, ni s-a oferit prilejul de a constata că și Diavolul sărbătorește Centenarul. În felul său.

 

 

De același autor