„Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină!” (I Ioan, 1, 4)

Fă bine şi taci!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 30.10.2016

Despre celelalte, vom vorbi altădată!

Când mor atâţia oameni nevinovaţi, fă bine şi taci! Orice cuvânt rostit sună prea strident, orice părere emisă te face ridicol.      Înalţă o rugăciune, varsă o lacrimă, dar mai ales taci pur şi simplu! Nu încerca să înţelegi, eşti prea mic şi prea limitat să pătrunzi misterul morţii altuia. Va veni şi rândul tău şi atunci  te vei lămuri. Nu căuta argumente, nu condamna, nu judeca, deocamdată cel puţin. Nu e treaba ta să pronunţi sentinţe de genul: “sunt cu toţii vinovaţi, şi-au găsit moartea pentru că au căutat-o!”. Ce ştii tu despre legile vieţii şi ale morţii? Nu îţi este teamă să pretinzi că Dumnezeu, într-un acces de mânie, i-a pedepsit în seara zilei de vineri, 30 octombrie 2015, pe cei mai vinovaţi dintre noi? Ce vină îi găseşti acelei femei care pentru 100 de lei “la negru” făcea curăţenie în club ca să îşi întreţină cei cinci copii? Cât de destrăbălaţi au fost acei minori care au sfârşit strigându-şi mamele? Tu, care le ştii pe toate, crezi că au fost victime colaterale? Dar despre cei doi tineri care s-au prăpădit după ce au intrat de mai multe ori în club salvând câteva vieţi, ce spui, aceştia s-au mântuit?

Orice ai spune despre ei, mai bine taci! Taci şi roagă-te! Vei avea timp să îi pui pe toţi la punct, să îţi manifeşti spiritul justiţiar şi să îţi etalezi (in)cultura teologică. Vom vorbi altădată despre halloween şi heavy-metal. Orice ai spune acum despre ei, nu ai dreptate. Nu te erija în judecător pentru că nu ştii nimic! Nu le cunoşti ultimele gânduri (prefăcute în rugăciuni), nu le-ai auzit ultimele cuvinte (declaraţii de dragoste pentru rude şi prieteni), nu le-ai văzut ultimele gesturi (precum al bărbatului care şi-a acoperit prietena cu trupul său într-un ultim gest protector sau al celor două colege care au ars ţinându-se de mână).

Nu se deosebeau cu mult de tine, poate că unii erau mai buni şi mai frumoşi. Te-a numit cineva judecător peste cei buni şi peste cei răi? Nici măcar Dumnezeu nu e drept, în sensul pe care noi îl dăm termenului: „Nu-L huliţi pe Dumnezeu spunând că este drept!” (Sfântul Isaac Sirul). Dumnezeu nu e drept, e doar Iubire pură. E Bun şi numai Bun. Dacă ar fi drept, tu, cel ce judeci fără milă, şi eu deopotrivă, ne-am găsi  printre primii pe lista condamnaţilor.

Să îţi mai spun ceva: atât cât mi-a fost dat să Îl înţeleg, şi El a ars în club odată cu fiecare dintre ei. În acea seară fatidică şi Carnea Lui a mirosit a ars. Tot El le-a dăruit deja fericirea pe care nu au cunoscut-o aici, pe pământ. Iar acum plânge în hohote odată cu părinţii lor.

Dacă nu te-am convins, pune-te pentru o clipă în locul celor care îşi îngroapă ce au avut mai scump. Pune-te în locul iubitei care îşi plânge iubitul. Sau al tânărului care urlă îmbrăţişându-şi prietena moartă. Nu îţi va fi greu să te transpui în starea lor sufletească devreme ce Mântuitorul meu şi al tău ne-a chemat ca fiecare să îşi iubească aproapele ca pe sine însuşi. Pune-te în locul lor pentru o clipă şi spune-mi ce simţi. Mai ai chef de comentarii moralizatoare pe facebook?

Aşa că mai bine taci! Nu îi osândi pe cei morţi, poate că s-au mântuit înaintea ta. Nici nu acuza Biserica! Dacă nu te închini la pietre, la lună sau la bovine, dacă nu eşti obligat să asculţi muezinul în miezul zilei şi în miezul nopţii, dacă îţi poţi îndrepta neîngrădit ochii spre cer e pentru că Biserica L-a apărat şi L-a păstrat atâtea veacuri pe Dumnezeu ca să ţi-L dăruiască ţie. Încă nu ai înţeles că ea nu stă cocoţată pe Dealul Patriarhiei şi nici nu se plimbă în limuzine, ci se află adânc sălăşluită în inima ta şi în inimile celor pe care îi iubeşti atât de mult? Dacă Biserica ar fi numai o instituţie printre celelalte, ţi-aş da dreptate, prietene, nu ar merita atenţie şi respect. Dar dincolo de vitrina respingătoare stă Hristos pe Cruce, suferind cumplit până la sfârşitul veacurilor, dar mai ales în aceste zile pentru tinerii din Colectiv.

E vremea să tăcem, să plângem şi să ne rugăm. Despre altele, vom vorbi altădată!

Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Plângeţi! (Iezechiel 30, 2)

 

De același autor