Multe întrebări, puţine răspunsuriPr. dr. Claudiu Băzăvan 06.07.2018

L-ai pierdut cumva pe Dumnezeu? Ai rătăcit drumul? Nu mai vezi Lumina? Nicio şansă de scăpare?

Se întâmplă uneori, dintr-un motiv sau altul, ca pe drumul sinuos al vieţii să-L pierzi pe Dumnezeu. Îl credeai aproape, plin de bunăvoinţă, gata să răspundă la cea dintâi chemare, când colo, ia-L de unde nu-i! Parcă a intrat în pământ. Ori poate s-a ascuns în cer. În acele momente cumplite totul devine inutil. Cuprins de disperarea copilului rătăcit de părintele său, strigi cu înfrigurare: „Unde eşti, Doamne? De ce m-ai părăsit?”. Alteori se întâmplă să rătăceşti drumul şi să te trezeşti străbătând cărări întortocheate şi primejdioase. Te împiedici, cazi, sângerezi. Şi-atunci te întrebi abătut: „Unde este calea?”

Se întâmplă uneori ca ziua în amiaza mare să te cuprindă întunericul. Nu mai vezi nimic în jurul tău, totul se înnegurează, nici măcar flerul nu te ajută să deosebeşti Răsăritul de Apus, bâjbâi pe o traiectorie imprecisă. Şi-atunci te întrebi nelămurit: „Unde este Lumina?” Alteori se întâmplă să te lovească năprasnic un necaz. O boală greu vindecabilă sau moartea celei mai dragi fiinţe. Atunci totul se cutremură din temelii, nimeni nu te poate convinge că viaţa este suportabilă, darămite frumoasă. Cu inima zdrobită întrebi printre lacrimi: „Unde este scăparea?”

Se întâmplă uneori să te năpădească o lehamite faţă de toţi şi de toate, venită de niciunde. Mâncarea şi băutura îşi pierd gustul, somnul nu mai odihneşte, nimeni nu îţi mai intră în voie, o tristeţe de moarte pune stăpânire pe tine. Şi-atunci te întrebi plin de amărăciune: „Unde este bucuria de a fi?” După cum se întâmplă alteori să te găseşti singur-singurel în faţa provocărilor vieţii, aruncat fără veste de salvare în oceanul neîndurător al indiferenţei. Nimeni nu se perpeleşte de dorul tău, nimeni nu te înţelege, nimănui nu îi pasă. Şi-atunci te întrebi de unul singur: „Unde este dragostea?”

L-ai pierdut cumva pe Dumnezeu? Ai rătăcit drumul? Nu mai vezi Lumina? Nicio şansă de scăpare? S-a dus bucuria de a fi? Te-au abandonat toţi? Pentru toate aceste situaţii limită s-a găsit soluţia. Nevoile, dorurile, frământările, visele, năzuinţele, căutările noastre şi-au aflat răspunsul. În noaptea cea mai luminoasă din an se lămuresc toate. Îl regăseşti pe Dumnezeu în Persoană, redescoperi Calea, Lumina, scăparea, bucuria de a fi şi o iubire îndeajuns de mare încât să-i cuprindă pe toţi şi pe toate.

Credeţi cu tărie! Urmaţi-vă Calea! Luminaţi-vă! Salvaţi-vă! Bucuraţi-vă! Iubiţi ca să fiţi iubiţi! Cerul s-a pogorât pe pământ, raiul ni s-a deschis, Împărăţia ne este la îndemână! Am aflat răspunsul.

(Articol publicat în Revista Conştiinţa nr. 92, mai 2013)

 

De același autor