Sufletul și bolile luiFlorina Steliana Vasilescu 05.06.2018
”În esență, noi suntem creatorii bolilor pe care le dezvoltăm.”
Să recunoaștem că una dintre cele mai importante preocupări ale noastre este sănătatea. Sau, mai bine zis, lipsa ei, atunci când, din varii motive și sub diferite forme, ajungem să ne îmbolnăvim. Nemulțumirile noastre cresc exponențial cu gravitatea diagnosticului, căutările abordează metode tehnice din ce în ce mai sofisticate – fapt lăudabil- dar uităm un lucru esențial: neglijăm cauza care a determinat apariția bolii. Aproape că nu stârnește în noi nici o curiozitate! Punem accent doar pe soluția de moment – pastila magică – pe care o folosim ca să redevenim activi și funcționali. Să reintrăm în program!
”Mă doare sufletul”
Cu ani în urmă, citind Shogunul, am fost marcată de o scenă descrisă acolo: se spunea că dacă cineva murea până în 50 de ani, medicul de familie (nota bene, pe la 1600 aveau deja noțiunea de medic de familie!) era așezat în fața convoiului funerar, spre oprobriu public. Era clar că se făcea vinovat de moartea înainte de vreme a pacientului, că nu-l îngrijise cum se cuvine. Dincolo de aspectul profilactic al activității medicului - care era chemat cu preponderență să preîntâmpine apariția bolii - medicina asiatică mai are un ceva specific: rostul nu e neapărat acela de a pune un diagnostic corect, ci cel de a depista cauza care a determinat apariția bolii. Să mergi la rădăcini, cu alte cuvinte. Și astfel ajungem pe un tărâm pe care avem de descoperit multe aspecte interesante.
Mă doare sufletul când văd atâta suferință! Iată o expresie des uzitată, dar care trece doar drept o metaforă. Doare sufletul? Când se îmbolnăvește și care sunt bolile lui? Au ele legătură cu cele ale trupului? Se pare că da, și încă una foarte importantă – determinantă - am putea spune, fără să greșim. Și din ce în ce mai mulți medici, în urma studiilor publicate, ajung să înțeleagă și să accepte că medicina alopată rămâne neputincioasă față de multe aspect ale bolii. Sau poate că ar fi bine să tratăm această realitate ca pe o problemă de educație, să ne formăm în așa fel încât să înțelegem că o abordare holistică a pacientului ne poate fi de un real folos. Ce înseamnă asta? Într-o lume tot mai bolnavă, mai blazată, fără speranță și cuprinsă de ateism, încercarea de a păstra trupul și sufletul într-o perfectă armonie -sau măcar de a tinde către ea- devine din ce în ce mai necesară. Fiecare din noi este un organism unic care participă fizic, mental și sufletește la evenimentele din viața noastră, determinând prin propria atitudine și abordarea provocărilor o anumită reacție a organismului. Cu alte cuvinte, marea majoritate a bolilor ni le provocăm singuri, prin gândurile și sentimentele pe care le lăsăm să ne stăpânească, să ne năpădească!
Trupul, oglindă fidelă?
Cu 60-70 de ani în urmă, Carl Gustav Jung, psihoterapeutul fondator al unei catedre de psihologie medicală la Basel, afirma: “Nevroza principală a vremurilor noastre e goliciunea spirituală. Trăim într-un mod independent de Dumnezeu atât timp cât spunem: timpul meu, banii mei, bunul meu, cariera mea, afacerea mea, darul meu, performanțele mele, meritele mele. Iar Dumnezeu nu răsplătește geniul cuiva, popularitatea sau înzestrarea. Dumnezeu va răsplăti lucrarea făcută cu dragoste și dăruire, chiar dacă aceasta nu va culege aplauzele oamenilor.” Par vorbe scrise pentru vremea noastră; dragoste și dăruire – iată două ingrediente pentru rețeta sănătății noastre! Cât despre goliciunea spirituală, din ce în ce mai prezentă în societatea contemporană, avem un motiv în plus să o tratăm în demersurile noastre. Să înțelegem, printre altele, că independența de Dumnezeu costă pe toate planurile.
Deși bolile sunt o manifestare fizică, studiile arătă că cele mai multe probleme de sănătate au cauze spirituale. Privită prin această perspectivă, boala este pur și simplu un semnal de alarmă al corpului prin care partea noastră divină (conștiința!) ne atrage atenția asupra faptului că undeva greșim. Ajungem să constatăm că, în esență, noi suntem creatorii bolilor pe care le dezvoltăm, deoarece boala este o consecință a faptelor, obiceiurilor, emoțiilor, sentimentelor, gândurilor, atitudinilor greșite. Există boli trupești și boli sufletești și ambele categorii au o importantă componentă legată de păcate, prin cauzele și condițiile lor provocante și favorizante. Se pare că boala trupească reprezintă oglinda în plan fizic a ceea ce se întâmplă în plan spiritual.
Perioada de grație
Așa stând lucrurile, găsirea cauzelor subtile ale suferințelor este foarte importantă , deoarece numai astfel ne putem da seama care sunt trăirile, atitudinile, emoțiile și păcatele săvârșite, cauzatoare de boală. Interesant este că între momentul săvârșirii unei greșeli sau înfăptuirii unui păcat și momentul apariției unei boli există o perioadă de timp care poate fi folosită pentru a repara greșelile! - încă o dovadă a iubirii lui Dumnezeu! Această perioadă depinde de puterea de conștientizare a fiecăruia sau de nivelul de elevare spirituală și este cu atât mai scurtă cu cât nevoia de înțelegere a greșelii scade.
Poate că e bine de notat și că boala nu apare din senin, ea fiind precedată mai întotdeauna de numeroase simptome, semnale subtile, de anumite coincidențe sau sincronicități pe care, în general, le neglijăm. Dacă nu vom lua în considerare aceste avertizări și vom persista în greșeli, boala își va face apariția.
Sentimente și organe
Cert este că o problemă fizică poate produce suferinţă psihică şi invers. Emoţiile ne pot îmbolnăvi, iar dacă aceste trăiri negative persistă, afecţiunea se agravează. Conform studiilor apărute, tristeţea se acumulează în plămâni, grijile zilnice afectează stomacul, sentimentele reprimate lovesc ficatul, iar o bucurie prea intensă atacă şi slăbeşte inima. Enervarea afectează vederea (de unde şi expresia: „Am văzut negru înaintea ochilor“). Frica puternică se răsfrânge asupra rinichilor, a căror energie hrăneşte părul. Astfel, e posibil, după o spaimă, să albim în cîteva ore. Nemulţumirea, revolta, furia afectează zonele genitală, intestinală, renală. Se pare că harta sentimentelor noastre reflectă harta sănătăţii organelor noastre. De exemplu, o persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului, care poate genera simptome ca: faţă şi ochi înroşiţi, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături. Sau dacă aceste simptome sunt legate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţă stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată, persoana va deveni iritată, frustrată, depresivă şi furioasă, fără un motiv aparent.
Se ştie deja că afecţiunile organice se află în strânsă legătură cu problemele emoţionale, că o stare de spirit poate să ne dea peste cap sănătatea sau, dimpotrivă, să ne ridice moralul şi să ne aducă însănătoşirea. Dacă vrem să descoperim originea bolilor, trebuie să o căutăm în viaţa familială, profesională, afectivă, în relațiile noastre cu cei din jur. Psihologii spun că emoţiile negative sunt fireşti, cu condiţia să nu persiste! Aceste trăiri nesănătoase pot fi stăpânite şi eliminate, consecinţa fiind o stare de bine, în care blocajele de la nivelul organelor se atenuează, recâştigându-se echilibrul general. Dacă psihicul ne poate îmbolnăvi, tot el poate şi să ne vindece – iată vestea cea bună!
Sănătatea trece prin înțelegere
Cred cu convingere că ne-ar fi de mare folos, așadar, să ne propunem a descoperi și a înțelege legătura strânsă între sentimente și chimia corpului, relația dintre gândire, emoție și imaginație, puterea terapeutică a rugăciunii, puterea vindecătoare a iertării și a pocăinței, strânsa legătură între credință și vindecare. Sunt doar cateva capitole dintr-un posibil program menit să ne ajute să înțelegem cât de mult depinde de noi dacă suntem sau nu sănătoși. Pentru că înțelegerea schimbă omul, iar scopul principal al acesteia este să sporească dragostea din sufletele noastre.
”Ajungem să constatăm că, în esență, noi suntem creatorii bolilor pe care le dezvoltăm, deoarece boala este o consecință a faptelor, obiceiurilor, emoțiilor, sentimentelor, gândurilor, atitudinilor greșite. Boala trupească reprezintă oglinda în plan fizic a ceea ce se întâmplă în plan spiritual.”
Bibliografie:
- S.N. Lazarev – “Omul viitorului”
- Dr Scarlat Mihai-Alin, psih. Monica Tohăneanu – “Bolile sufletului” , Karta-Graphic, Ploiești
”Dacă psihicul ne poate îmbolnăvi, tot el poate şi să ne vindece – iată vestea cea bună!”