„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită!” (I Petru 5, 8).

Leul răcnind

Scandal la Muzeul Țăranului RomânVlad Mușat 01.03.2018

”Vă tolerăm, dar nu vă bateți joc!”

Creștinismul se bazează pe învățăturile Mântuitorului Hristos, care ne-a îndemnat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Ideal ar fi ca toată lumea să dea dovadă de înțelegere, nu doar creștinul devenit în ultimul timp un fel de paria.

citește articolul


Caritatea trădătoareEduard Ioan Rădună 16.01.2018

”Iudele cele noi strigă Bisericii să se ocupe de săraci.”

Ce ș-ar fi întâmplat dacă scopul venirii Domnului în lume ar fi fost exclusiv caritatea? Ar mai fi avut loc - și rost- Jertfa Sa? Dar Învierea? Am amintit deja grija Sa față de săraci și tot Sfintele Evanghelii ne relatează că, El a hrănit efectiv mulțimi mari, de două ori, în mod minunat (Mt. 14, 13-22; 15, 32-39;) ceea ce a stârnit entuziasmul oamenilor, care au vrut să-L facă rege (In. 6, 5-15). Iisus a refuzat și s-a ascuns.

citește articolul


Iudele. Și mirul de Nard Eduard Ioan Rădună 13.12.2017

Iuda a avut și el grijile lui.

Iisus a cerut tânărului bogat să-și dea avuția săracilor (Lc.18, 18- 23). A predicat virtutea sărăciei răbdătoare, întruchipând-o prin Lazăr (Lc. 16, 19-31). A fericit pe săraci în cu­vântarea de la locul șes (Lc. 6,17). Dar, când Maria L-a uns cu mir de nard (In.12,3), gestul ei a scandalizat și El Însuși a părut că s-ar complace într-un act frivol, care imita obiceiu­rile celor bogați; Iuda s-a plâns deschis că săracii fuseseră neglijați pentru o risipă. Iar grija lui Iuda față de cei săraci invoca direct grija lui Iisus față de toți Lazării lumii.

citește articolul


Moaște și schelețiOana Băzăvan 23.10.2017

Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză!

E la modă să nu avem nici cele mai elementare noţiuni de Ortodoxie, dar să ne luăm un aer semidoct, scârbit şi suficient şi să proferăm împotriva „creştinopaţilor” „pupători de moaşte”. Icoana din clasă deranjează, pe când măştile cu draci şi vrăjitoare sunt bine venite! Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză! Nu cunosc niciun creştin sănătos la cap care să creadă şi să-şi înveţe copilul că viaţa de dincolo înseamnă „arderea pe vecie în Iad la foc mic”, iar dintre atei, liber-cugetători şi alte specii de nefericiţi apărute în peisaj, nu cred că vorbeşte vreunul copilului despre iad şi rai.

citește articolul


Nu stingeți flacăra iubirii!Gabriela Băducu 28.09.2017

Așteptat cu nerăbdare nouă luni, un prunc vine pe lume și viața celor din jurul lui se schimbă radical. Fără să știe ce-l așteaptă de-a lungul periplului vieții, făptura gingașă este pentru ceva timp cu totul dependentă de părinții hărăziți de Dumnezeu, care sacrifică totul pentru ca micuțul lor să devină un voinic complet echipat și pregătit să facă față oricărui obstacol. Îi țin pumnii strânși să aibă parte de cea mai frumoasă călătorie pe pământ, să-L poată descoperi pe Dumnezeu, contemplând creația Sa, pentru ca la final să intre în împărăția cerurilor. Însă cu toții pierd din vedere detaliul esențial prin care riscă să-și deturneze copilul de la direcția spre destinație și să încalce îndemnul Mântuitorului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” – Marcu 10, 14.

S-ar putea argumenta că fiecare răspunde pentru faptele sale și mai ales pentru actul atât de personal de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Așa este, de fiecare dintre noi depinde să ne trezim din beția patimilor și să-I deschidem Mântuitorului ușa inimii noastre. Însă nu trebuie să neglijăm faptul că ori de câte ori avem ocazia să ghidăm pe cineva spre calea cea dreaptă, ar trebui să profităm din plin de această șansă: „Pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” – Matei 10, 32. Dacă atât de plăcut este gestul acesta în fața Domnului, darămite când ne îndeplinim obligația de a ne creștem pruncii în dragostea pentru Dumnezeu.  Poate mulți dintre părinți, cei moderni, care-și cresc copiii cu-n volum de-al Mariei Montessori la căpătâi, se răzvrătesc gândind că nicidecum nu stau în calea copilului lor, lăsându-i libertatea de a-și alege singur drumul. Din păcate, rezulatul este paradoxal. Nu numai că nu au ce să aleagă, ba mai mult decât atât, voit ori nu, au demolat toate indicatoarele și au blocat drumul spre lumină. Cum așa, vă întrebați? Ei bine, amănuntul despre care aminteam un pic mai sus este iubirea, care încetul cu încetul se pierde și lasă loc urgiilor.

citește articolul