Medi(†)ații

Ironia şi zeflemeauaNicușor Nacu 04.08.2017

În greaca veche ironia (eirōneía) este o figură de stil. Prin ea locutorul ține să spună contrariul a ceea ce vrea să se audă. De aceea, semnificațiile pe care le folosește cel care știe să utilizeze arta ironiei sunt efectiv opuse sensului pe care ele le au în mod obișnuit. Constat, astfel, la mulți dintre cei care-mi spun că sunt ironici sau că utilizează ironia că sunt efectiv departe de ideea pe care o sugerează ironia. Acesta este semnul că oamenii utilizează cuvinte fără a le cunoaște semnificația reală. În schimb, au sentimentul (fals, de altfel) că știu ce fac atunci când le utilizează. Pe românește spus: „lasă-mă, nu mă învăța tu, că știu ce spun!”

Omul care se dorește ironic, crezând că face binele, nu știe ce înseamnă ironie atunci când, prin acțiunea sa, sfârșește prin a râde de celălalt. Am considerat întotdeauna zeflemeaua legată de unele persoane ca un semn de slăbiciune… al zeflemitorului. Problema devine delicată atunci când ea este greșit aplicată sub forma ironiei. În fapt, zeflemeaua nu are nimic de-a face cu autentica inteligență, în timp ce ironia da. Trebuie specificat însă, că numai în actul inteligent omul poate găsi resurse care aplică fără nici un fel de dificultate metoda ironiei. Pentru asta, el trebuie să înțeleagă frontiera care desparte zeflemeaua de ironie. Pentru că oricâtă creativitate ar sta în spatele unei persoane, aceasta nu-l scutește să cadă în banalitate. Chiar dacă face jocul mulțimii care așteaptă „pâine și circ”!

citește articolul


Simplificăm teologia?Nicușor Nacu 17.07.2017

Cererea de simplificare teologică este semnul ignoranței spirituale.

Omul modernității va fi devenit incapabil să accepte că în materie de credință, ca mediu al desăvârșirii, există un criteriu unic, absolut: descoperirea care vine dinspre Dumnezeu!

citește articolul


Experiența trăirii lângă ceilalțiNicușor Nacu 19.06.2017

Suntem doar învățăcei în compania celorlalţi călători ai lumii.

Dacă reușim să ne conștientizăm problemele sufletești, realizăm că ceilalți nu sunt chiar atât de răi și că totul depinde doar de modul în care ne raportăm noi la ei și nu ei la noi. Trebuie să fim conștienți că arta comunicării cu celălalt nu este la îndemâna oricui. Comunicarea nu este un joc simplu, pentru că sufletul omului este o realitate complexă. Chiar dacă unii oameni au o formă de credință și o practică, oarecum, convinși de ideea că sunt fideli învățăturii Bisericii, ei nu pot renunța, uneori, la propriile orgolii.

citește articolul


Timpul acesta Nicușor Nacu 10.05.2017

În Înviere este dat tot răspunsul!

Timpul meu nu-mi aparține. Nu mi-a aparținut niciodată. Este doar o repetiție de daruri pe care le primesc continuu preț de o idee, de sensuri instantanee pe care le fructific sau nu, o căutare care sfârșește într-o altă căutare.

citește articolul