”Ortodoxia este o formă de credință care a favorizat stagnarea culturală și socială a individului”. A devenit atât de curentă formula încât aproape nu mai are sens să explici celui care emite acest gen de opinie că raționamentul său este defectuos.
Un clișeu al necredinței: Ortodoxia stagnează dezvoltarea culturală și socială a individului
A devenit atât de curentă formula, repetată într-o inconștiență care spune multe despre rostitor, cum că Ortodoxia este o formă de credință care a favorizat stagnarea culturală și socială a individului, încât aproape nu mai are sens să explici celui care emite acest gen de opinie că raționamentul său este defectuos.
Nu este necesar să mergem până la capătul lumii pentru a observa că omul este singura creatură care s-a rătăcit…
Tine de natura omului să se poată plia cosmosului, partenerul său temporal, la fel cum ţine tot de natura lui să intuiască drumul către ordinea sa interioară. Există un fel de similitudine între cei doi, pe care omul refuză să o urmeze chiar şi atunci când o intuieşte. De aici şi tragica lipsă de armonie între el şi lume.
”Nu există căi intermediare, ci doar drumul strâmt și îngust”
Semnificația clipelor nu poate fi înțeleasă decât după ce timpul le va fi decantat conținutul în spațiul interiorității. Omul care caută în Dumnezeu înțelege că nu este neapărat necesar să caute explicații la tot ceea ce se întâmplă în lume, ci să-și observe, înainte de toate, locul de-a lungul înaintării sale personale.
Conținutul alegerilor personale din acest timp va locui veșnicia personală.
Căutătorul în Dumnezeu își pune firesc întrebări legate de raportul pe care-l întreține cu timpul său, acest timp locuit de prezența lui Dumnezeu. Conținutul alegerilor sale din acest timp va locui propria lui veșnicie.
