Medi(†)ații

Alegerile omului în curgerea timpului spre veșnicieNicușor Nacu 12.01.2017

Când există atâta frumusețe posibilă, unde-și mai poate găsi locul urâțenia?

Orice căutător își pune firesc întrebări legate de timpul pe care-l trăiește și de raportul pe care-l întreține cu acest timp, care înaintează implacabil spre veșnicie. Interogările sale sunt legate de măsura pe care o poate utiliza pentru a cuprinde sensurile pe care le îmbracă timpul său și felul în care ele,  metamorfozate în acest timp, intră în veșnicie.

citește articolul


Sensuri şi contrasensuri Nicușor Nacu 05.12.2016

Fiecare pas descoperă un întreg univers

Nimeni nu poate explica rațiunea pentru care oamenii continuă să rămână în situații fără ieșire și de ce, mereu pregătiți să asume un nou început, continuă să sufere înăuntrul a ceea ce cunosc și le face rău. Au sentimentul că înaintează spre întâlnirea cu lumea, însă nu o fac cu adevărat, deoarece nu se întâlnesc decât cu ei înșiși și cu propriile lor angoase, cu incertitudini care sporesc, luând locul singurului remediu care-ar vindeca totul, și anume conștiința căderii.

citește articolul


Sufletul cuvântului rostitNicușor Nacu 28.10.2016

„Cuvintele sunt arme la îndemână pentru a ne face lucrător Chipul.”

Citeam, nu de mult timp, câteva cuvinte ale părintelui Savatie Baștovoi care le împărtăşea prietenilor săi o teamă personală: insuportabila greutate resimțită în chiar faptul de a te lăsa descoperit sufletește de ceilalți, așa cum ești, de-a lungul căutărilor tale interioare.

citește articolul


Devoțiune, ironie și sfințenie - 2Nicușor Nacu 12.10.2016

Nu există decât Viaţă!

Revenind la omul care crede de manieră “personalizată” în existența unui Dumnezeu ale cărui trăsături nu se regăsesc în Dumnezeul Treime revelat în Întruparea hristică (fără a uita că această credință are ca suport o convingere abstractă dependentă de setări conceptuale ambigue), putem concluziona că el nu crede, în realitate, în nimic.

citește articolul


Devoțiune, ironie și sfințenie Nicușor Nacu 04.10.2016

Dedicat celor care pretind că Biserica nu este decât o adunătură de spălaţi pe creier

Asistăm la instalarea și înțepenirea în cadre mentale a unei forme de incultură spirituală din ce în ce mai în vogă. Generând în buclă raționamente întărite subiectiv până la absurdul unor convingeri din care nu mai iese, practicantul acestui tip de incultură este convins și ține să-și exprime public convingerea – internetul fiindu-i casa de editură – că Biserica ar promova prostia prin manifestările devoționale specifice istoriei ei.

citește articolul