“Ferdinand a fost adoptat de Româ­nia şi s-a comportat ca un adevărat fiu al ei. Printre români, au fost unii care au colaborat cu ocupantul german în primul război mondial, în timp ce Ferdinand căuta împreună cu cei mai buni români drumul spre Unire.” – Regele Mihai cel Devotat

Cu o privire foarte largă asu­pra veacului de Unire pe care îl sărbătorim – timid, discret, cu un sentiment inexplicabil de jenă, parcă, ve­dem că în 1916, înţelepţii Ţării, cu regele Ferdinand în frunte, au decis ieşirea din neutralitate şi intrarea în război alături de Antantă – Franţa, Anglia (şi Rusia), con­tra alianţei Puterilor Centrale, formată din Germania şi Austro-Ungaria, pentru România Mare. Este de menţionat rolul special pe care l-au avut Statele Unite ale Americii în primul război mondial, în general, şi în sprijinirea năzuinţelor românilor pentru Reîntregire, în mod special.

În următoarele zile veţi fi copleşiţi de treburi. Veţi avea numeroase drumuri de parcurs, veţi bân­tui magazinele în căutarea celor mai bune oferte. Vă veţi planifica bugetul la sânge pentru ca, fără să rămâneţi în urmă cu plata deprimantelor facturi, să oferiţi daruri celor dragi şi să aveţi masa îmbelşugată, măcar de sărbători.

Dar grijile, drumurile, ofertele, darurile, bucatele asigură doar recuzi­ta spectacolului. La urma urmei, un sin­gur eveniment justifică sărbătoarea. Domnul se naște! Nu rataţi esenţialul!