”Te simt, ești în mine și nu-mi explic de ce, totuși, Te caut. Doamne, fie-Ți milă de mine în căutarea mea!” Într-o noapte se făcea (eram în vis, dormeam) că eram în biserică. Tetrapodul era în fața mea, un pic mai încoace de Sfântul Altar, undeva în stânga, în naos, și citeam Evanghelia. Și, atunci, în timp ce citeam, trei panglici tricolore (!) pe care scria: „te iubesc, te iubesc, te iubesc”, și din dreapta, de sus, un fascicol de raze, de lumină spre mine, ca un proiector. Să nu te smintești, iubite cititor, căci dacă am îndrăznit să spun, am spus-o ca să știi că Dumnezeu e mare și dincolo de învățătura și de toată teologia noastră, El Este și ne apare în fel și chip în cele trecătoare, în prăpastia vieții noastre.
Poartă-ți pe umeri crucea. Primește-o cu credință.
Poverile durerii îndură-le supus.
citește articolul
Avva Isaac a zis: „Când eram tânăr, locuiam cu avva Kronios, care nu mi-a spus niciodată să fac vreo treabă, deși era bătrân și tremura din încheieturi. Ba dimpotrivă, el însuși se ridica și-mi aducea vasul cu apă mie și tuturor celorlalți. După aceea am locuit cu avva Teodor de la Ferme și nici el nu-mi spunea să fac treabă, ci pregătea singur masa și zicea: „Frate, dacă vrei, vino și mănâncă”. Eu îi ziceam: „Avva, am venit la tine ca să trag folos. De ce nu-mi spui ce să fac?”. Bătrânul tăcea. Atunci m-am dus și le-am spus bătrânilor, iar ei au venit și l-au întrebat: „Avva, fratele a venit la sfinția ta, ca să tragă un folos, de ce nu-i spui ce să facă?”. Bătrânul le răspunde: „Dar ce sunt eu, chinoviarh, ca să-i poruncesc? Până acum nu i-am zis nimic, dar dacă vrea, să facă și el ce vede că fac eu”. De atunci i-o luam mereu înainte și făceam tot ce vroia să facă el. El făcea totul în tăcere și m-a învățat și pe mine să fac lucrurile în tăcere”.
