„Să ne rugăm a primi harul curajului ori harul răbdării, adică pe cel mai adecvat câmpului de luptă pe care avem a face față răului și modului de provocare ales de Adversar.“ – Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii
Căutând o referință în bibliotecă, privirea îmi rămâne pe titlul „Mistuiri din vremea pandemiei“ și mă încearcă un sentiment ciudat: aș vrea să cred că pandemia a fost cândva, demult și totul a trecut. Pe de altă parte, îmi pare că toată nebunia abia acum a început. Trebuie să recunosc că pentru prima dată îmi este greu să aștern câteva rânduri pe hârtie, acum, când incertitudinea nu este nici pe departe gata de a fi clarificată, când parcă ne afundăm cu fiecare zi ce trece în cel mai întunecat abis pe care l-am putea imagina, când timpul pare că stă pe loc și ne sufocă cu angoasele, fricile noastre, dar mai ales cu aversiunea unuia față de altul.
citește articolul
”Să-I deschidem ușa sufletului și să lăsăm Pruncul să prindă viață în noi!”
„Interesant este faptul că în limba ebraică, Betleem se traduce prin Casa pâinii - „Eu sunt pâinea vieții.“ – Ioan 6, 48, iar în limba arabă prin sintagma Casa cărnii. Mai mult decât atât, prin expresia Sfinte Tare din cadrul imnului Trisaghion („Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte, miluiește-ne pe noi!“) se face referire la Fiul Lui Dumnezeu, la adevărul întrupării Sale, Dumnezeu S-a făcut om, a devenit palpabil, carne și oase, pentru fiecare dintre noi.“ Acestea sunt cuvintele părintelui, al căror ecou încă răsună în amintiri și prin care retrăiesc aceleași sentimente avute cu ceva timp în urmă, în biserica Nașterii Domnului din Betleem.
citește articolul
Cine ar fi crezut că vom ajunge să trăim un scenariu de film hollywoodian? Cu fiecare zi ce trece, parcă se transpune în realitatea noastră tema unui thriller al cărui deznodământ se lasă așteptat prea mult, fiecare dintre noi jucând un rol primit fără a participa la casting.
Pe marginea prăpastiei?
citește articolul
„Dezgustat de prelungita malnutriție, Hristos a decis să Își revizuiască drastic meniul.”
■ Intrând în conflict cu autoritățile vremii, tipic pentru creștinii oricărei epoci, Sfântul Ignatie Teoforul (†107) a fost declarat vinovat, din principiu, și condamnat la moarte.
citește articolul
”Ce se va întâmpla cu noi?”
citește articolul
