„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții…” (Rom. 12, 2)

Pseudo - apocrife

Biserica nu este un ONG!Constantin St. Dogaru 28.11.2016

Christos Yannaras: „Biserica nu este nici instituție religioasă, nici ierarhie administrativă, nici clădiri, birouri și edificiu organizatoric. Este poporul lui Dumnezeu adunat întru frângerea pâinii.” Comentând cu un frate această afirmație a renumitului teolog grec contemporan, am sfârșit prin a trage o concluzie: cele ce se văd nu se opun celor ce nu se văd, deși uneori cele ce se văd le umbresc pe cele ce nu se văd. Duhovnicescul nu se opune administrativului, dar administrativul, birocrația pot; e ca harul față de natură: harul nu contrazice natura, dar natura se poate opune harului, e o chestie de libertate, înțelegi?

 

citește articolul


Moartea care nu mai trezeşte la viaţăConstantin St. Dogaru 08.11.2016

... Moartea nu înţelege gramatica noastră, nu ascultă de nicio regulă, nu poate fi declinată şi nici conjugată cu ceva. Moartea este moarte cum nimicul este nimic în ciuda oricărei încercări de a o scoate din metafizica ei pură. Misterul morţii nu poate fi negociat. Cu „viaţa” se mai poate discuta, cu moartea nu. În om, viaţa e conştiinţă a morţii, dar în sine moartea e „inconştientă” de sensul vieţii, al omului, al valorilor. E oarbă şi acţionează ca atare, nu în virtutea unui raţionament, a unor calcule. În timp ce viaţa te lasă să vorbeşti, moartea te lasă mut. Nu crede în lacrimi, nu-ţi iartă durerea, nu-ţi îmblânzeşte suferinţa, dorul, nu întreabă nici cine eşti, nici ce-ai făcut, nici dacă eşti sfânt sau ticălos, nici de credinţă, nici dacă ai fost necredincios, nici dacă ai fost prinţ efemer al acestei lumi, nici dacă ai fost un cerşetor, nici câtă carte ai învăţat, nici dacă ai fost un măturător de stradă. În faţa morţii toate acestea şi altele asemenea acestora sunt egale cu zero. Moartea, spre deosebire de viaţă, n-are răbdare şi te vrea pentru că te iubeşte în timp ce viaţa pe care ai iubit-o, tocmai ea te-a trădat, încercând în fel şi chip să te distrugă; Moartea nu e ură, dar viaţa este si ură... În faţa morţii toate silogismele noastre, toate sistemele noastre filosofice ar trebui să se reducă la un singur cuvânt: „vai”, iar toată deşteptăciunea şi grozăvia noastră să se smerească, să stea în genunchi. Dimpotrivă, am văzut chipuri semeţe, reci şi am sfârşit în a crede că trufia omenească n-are margini nici chiar în faţa morţii, că în lumea în care trăim şi ne-am „educat” nici faptul morţii, că suntem trecători nu ne mai cutremură, nu ne mai trezeşte la viaţă, că misterul morţii a devenit o simplă hârtie ştampilată, un „certificat de deces” şi o „adeverinţă de înmormântare”... Mister transformat în spectacol grotesc.


Lectura sporeşte viaţa!Constantin St. Dogaru 25.10.2016

Experiența lecturilor a fost de departe, pentru mine, o experiență superioară experienței mele de viață. Am înfruntat și am răzbit în viață, adăugând vieții cultură, spirit. Prin experiența lecturii am învățat că viața sporește, atunci când știi să te retragi nu numai să dai năvală în afară, umplându-te cu tot felul de nimicuri. Am învățat detașarea și ce înseamnă extazul singurătății, să simți că există bucurie în retragere. O carte, un autor, o idee, un gând – aceștia sunt „prietenii” minții tale. Nu trebuie decât să-i primești, fără prejudecăți, așa cum și ei  la rândul lor te primesc pe tine.

 

citește articolul


Cea mai frumoasă emoţieConstantin St. Dogaru 10.10.2016

Einstein: „cea mai frumoasă emoție pe care o putem resimți este emoția mistică; ea se află la originea oricărei arte și oricărei științe adevărate”. Celebrul savant german afirmă aici un lucru profund și în același timp religios.

Nu comentăm, ci reflectăm. În esență, cunoașterea e unire. Cum poate fi totuși cunoscut ceva? Prin trei metode: a) analiză, experiment b) meditație, contemplare c) extaz, unire.

citește articolul


Oameni complicaţi 04.10.2016

Numai în mister (taină) vezi lucrurile, lumea, omul, etc. (dincolo de cum apar, cum au ajuns) în rațiunea lor simplă, atât de clară.

Noi complicăm lumea și toți contribuim, într-un fel sau altul la „absurdul” din ea, după care ne plângem că nu ne mai înțelegem, că nu mai vorbim aceeași limbă.

citește articolul