„Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare…” (Col. 4, 6)

Cum s-a amuzat Sfântul IlieSteluţa Chiriac 20.07.2017

Una din cele mai nostime scene din Vechiul Testament îl are protagonist pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care înainte de a le demonstra conaţionalilor săi cine este Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, se distrează copios pe seama aşa zişilor profeţi ai idolului baal. Episodul, consemnat la III Regi, 18, 22-40, dovedeşte că sfinţii nu sunt înzestraţi doar cu calităţi excepţionale, ci şi cu un inerent simţ al umorului.

Şi a zis Ilie către popor: „Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu.

Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu”. Şi a răspuns tot poporul: „Bine ai grăit!” Şi a zis Ilie proorocilor lui Baal: „Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi”. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: „Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: „Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!” şi s-au dat la o parte. Atunci a zis Ilie către popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat; a luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: „Israel va fi numele tău!” Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, a aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!”; şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!

„Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge.

Nu întâmplător Ilie este probabil cel mai îndrăgit sfânt al Vechiului Testament (Icoană de Virgil Cojocaru)