„Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare…” (Col. 4, 6)

Ridendo castigat mores

O domnişoară mult prea curioasă19.01.2017

Fără îndoială şi vouă vi se întâmplă să fiţi sunaţi, când vă e lumea mai dragă, de diferiţi angajaţi ai unor bănci, societăţi de asigurări, agenţii de publicitate şi alte firme care au o unică sarcină de serviciu: sondaje și iar sondaje. În cele mai multe situaţii, acceptul Dvs le asigură acestora nu doar locul de muncă, ci şi o primă consistentă. Iată mai jos un dialog purtat zilele trecute între reprezentanta unei bănci şi clienta ei.


citește articolul


Diplomaţie01.12.2016

Starețul nu știa carte multă, era un gospodar excelent, avea inteligență practică, dar se dovedea (unii îl știau de mult) rău de gură, extrem de cicălitor și uneori vulgar. Vorbea toată ziua, despre orice, îi plăcea să clevetească pe seama altora, râsul lui era ca un nechez. Îi supraveghea cu asprime pe studenți, le socotea orele și minutele de muncă, le pusese condică la ușa bisericii, nu cumva o lipsi careva de la utrenie, se enerva repede și-i făcea cum îi venea la gură. Nu puteam înțelege în ruptul capului cum e posibil ca vlădica să-i spună părintelui Gheodon „boule”, iar acesta să-i facă metanie până la pământ și să-i zică, sărutându-i mâna: „Blagosloviți și iertați”. Scenele acestea se petreceau aproape zilnic și treceam pe lângă ele cocârjat ca un semn de întrebare.

 

citește articolul


Scrisoare către vlădica11.11.2016

Vlădica Eugeniu mă folosea drept tahigraf, îmi dicta câte o scrisoare adresată unui „preaiubit frate în Hristos”, îi spunea ce-i spunea, întrerupea scrisoarea și comenta ca un oarecare cunoscut asupra adresantului, că-l știe el ce fel de poamă este, de când cu escrocheria de la Alba Iulia, continua dicteul cu „ne este cunoscută dragostea Preasfinției Voastre față de Smerenia Noastră”, comenta iarăși pe seama acestui bandit care ajunsese vlădică prin intervenția crapilor cu care-l îndopa pe ministru, și încheia cu „primiți, Vă rugăm, Preasfințite, ale Noastre întru Hristos frățești îmbrățișări”.

  • Fragment din Valeriu Anania, Memorii,  Polirom 2008, pp. 35-36.

Câinele avvei Macarie 04.10.2016

Avva Macarie avea un câine care îl urma peste tot cu fidelitate. Într-o zi, în timp ce înainta în deşert, a fost ajuns din urmă de un ţăran care i s-a plâns:

-Avva, azi-dimineaţă câinele tău mi-a mâncat o găină!

citește articolul