PARKINSON - O boală care ”loveşte” tot mai devremeDr. Roxana Constantinescu 18.05.2018
Boala Parkinson este o afecţiune progresivă a sistemului nervos, care determină tulburări în zona ariei cerebrale care controlează mişcarea. Cele patru simptome principale ale bolii sunt: tremorul, rigiditatea, instabilitatea posturală, tulburări de echilibru şi coordonare. În majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară după 50 de ani. Cu toate acestea, aprox. 5% din pacienţii care suferă de Parkinson au mai puţin de 40 de ani. Bărbaţii au un risc cu 50% mai mare decât femeile de a dezvolta această boală.
Maladia este cunoscută de sute de ani, însă abia în sec. XIX a fost denumită Parkinson, după medicul londonez James Parkinson care a raportat pentru prima dată simptomele bolii în anul 1817 sub denumirea de paralizie spastică. O persoană care suferă de această maladie are un nivel anormal de scăzut de dopamină în creier. Dopamina este generată de celulele cerebrale, însă experţii nu ştiu care este cauza care duce la moartea acestor celule. Atunci când nivelurile de dopamine sunt prea mici, oamenii îşi controlează mai greu mişcările. Dopamina este un neurotransmiţător implicat în transmiterea de mesaje către o parte a creierului care controlează coordonarea şi mişcarea. Factorii care pot influenţa apariţia acestei boli sunt:
1. factorii genetici - pentru cazurile în care boala apare la vârste tinere;
2. factorii de mediu - expunerea la substanţe chimice (erbicide, pesticide) creşte riscul de apariţie a bolii. Expunerea la disulfura de carbon, monoxidul de carbon, praf de mangan poate cauza distrugerea celulelor cerebrale;
3. medicamentele - utilizarea pe o perioadă îndelungată a unor medicamente de tipul haloperidol, clorpromazină, metoclopramid, pot creşte riscul de a dezvolta maladia;
4.deficitul de vitamina D - cercetătorii americani au descoperit că 55% dintre pacienţii care sufereau de această boală au un nivel insuficient de vitamina D.
Simptomele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la alta. Semnele precoce pot fi uşoare şi pot trece neobservate. Mai mult, simptomele încep să apară de multe ori pe o singură parte a corpului. Acestea pot include:
Tremurăturile la nivelul membrelor superioare, mâinile sau degetele.
Mişcările încetinite. În timp, boala Parkinson reduce capacitatea pacientului de a se mişca. Acest lucru face ca sarcinile simple să devină unele dificile. Paşii devin tot mai mici, iar pacientul experimentează probleme în a-şi muta picioarele sau în a se ridica de pe scaun. Rigiditatea musculară poate să apară în orice parte a corpului. Muşchii rigizi limitează mişcările şi pot produce dureri. Modificări la nivelul vorbirii - discursul pacientului poate căpăta inflexiuni obişnuite, dar şi o intensitate redusă.
Complicaţiile bolii Parkinson: pe lângă simptomele fizice, pacientul poate experimenta depresie, anxietate, frică, toate acestea cauzate de conştientizarea bolii. De asemenea, pot apărea dificultăţi în gândire pe măsură ce boala avansează. Constipaţia este un alt simptom ce poate apărea în cadrul bolii deoarece tractul digestiv devine mai lent. Demenţa survine tardiv în evoluţia bolii Parkinson şi afectează 15-30% din pacienţi. Memoria recentă este afectată.
Nu există teste pentru a diagnostica precoce această boală. De cele mai multe ori boala este diagnosticată numai după instalarea simptomelor specifice. În prezent, tomografia cu emisie de pozitroni poate detecta nivelurile scăzute ale dopaminei de la nivelul creierului, ceea ce ajută la diagnosticarea mai uşoară şi mai rapidă. Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajută la controlul simptomelor. Pacienţii sunt sfătuiţi să aibă o alimentaţie bogată în fibre şi lichide, să evite căzăturile şi mişcările prea rapide. Pacientul trebuie să se bucure de sprijinul familiei pentru a putea trăi cu această maladie extrem de gravă.