„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

În celuleMonahia Zosima 13.09.2018

Ce rană grea, ce chin purtat,

Cu lacăte ne-am îngropat

Și cu ciocane ne-am bătut

Piroane-n mâinile de lut.

Cu patimi grele ne-am zidit

Celule. Și am înmulțit

Dureri, din care vom scăpa

Privind cu dor spre Golgota.

Ferestre mici, fără lumină,

Ne stingheresc, ne fac țărână.

Și întunericul ne-apasă.

Și, Doamne: nimănui nu-i pasă.

În lanțuri ne purtăm ocara,

Și bem din palme reci otrava,

Visăm înlăcrimați sfârșitul.

Dar nu s-a ascuțit cuțitul.

Trăim încă o zi-n celule,

Închiși cu morții fără nume,

Îngenunchind strigăm: iertare!

O, nimeni, Doamne, nu mai moare.

În spatele gratiilor, pictură de Odilon Redon (1840 – 1916)

De același autor