„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

LibertateMonahia Zosima 07.02.2019

Un gând repetitiv îmi sună-n minte,

Îmi cântă surd aducerea aminte

O cină sfântă, caldă, dureroasă...

Prieten drag cu cei iubiți la masă.

Te-ai împărțit atunci la toți, Iubire,

La fiecare, fără părtinire,

Și i-ai privit pe toți cu sfâșiere...

Știai că unul dintre ei va piere!

Cu îndrăzneală mâna și-a întins cu Tine,

Deși în cuget avea gândiri străine.

Tu îi știai dorința pe de rost,

Dar l-ai lăsat să fie tot ce-a fost.

Nu l-ai oprit, n-ai dezvelit trădarea,

În libertate i-ai lăsat chemarea.

Și totuși gând de taină mă apasă...

Cum l-ai împărtășit la Sfânta Masă,

Când mâna lui strângea în palmă-arginții?

Cum l-ai primit la masă cu toți Sfinții?

O, Doamne, și cel mai greu îmi pare,

Că l-ai trimis la a Ta trădare.

Și ,,Du-te!", i-ai șoptit în libertate,

,,Și fă ce-ai de făcut...", iubite frate.

Iubirea Ta, dumnezeiesc de mare,

Îmi pune semn de mare întrebare.

Cum lași pe om atât de liber oare,

Încât să-și afle iadul sub picioare?

Și cum de poți răbda, o, Bunătate,

Atâta neiubire, atâta nedreptate?

În mâna noastră Tu ne lași voința

De-a Te iubi sau de-a-Ți huli credința.

Iar ochiul Tău dumnezeiesc de clar

Privește-n noi din Sfântul Tău Altar

Și plânge-alegerile noastre egoiste.

Închide pleoapa! Inimile-s triste...

De același autor