„Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului!” (Ps. 44, 1)

Pașii Monahia Zosima 22.05.2018

Desculț, în iarba moale, și timidă

Pășeam adânc cu glezna obosită.

Trecuseră ani-veacuri peste mine,

Și toate-mi deveneau acum străine.

Nici clipele-ncărcate cu parfum de șoapte

Nu-mi aduceau lumină-n astă-noapte.

O noapte grea cu lună-nsângerată,

Cu iarbă grea de mir îmbălsămată.

S-aud sub tălpi țipări neîncetate

Frânturi de iad mă sperie de moarte –

Adânc mi-e pasul și mărunt grăbește,

Lumina Lui, doar Ea, mă izbăvește.

Sunt singură, prin iarbă și în nelumină,

De tot și toate, astăzi, Doamne, sunt străină.

Dar pași aud. Se zbenguie-ntre raze,

Mă prind de păr. A smirnă îmi miroase.

Și când deodată îmi întorc privirea,

Pășeai chiar Tu. Pășea tăcut, Iubirea.

De același autor