Viețile noastre, între Răstignire și ÎnviereMarian Scarlat-Ghițeanu 18.05.2023
Filosoful și sociologul creștin Ernest Bernea, mereu în actualitate
- Sau: “Viețile noastre, între Ură și Dragoste”. Căci viețile noastre se petrec într-o Clipă – aceea dintre ura care a dus la Răstignirea lui Iisus și Dragostea Învierii Lui.
- Viețile noastre se desfășoară între tristețea amară văzând chinul inimaginabil al Domnului Hristos și Dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi prin Învierea Fiului său.
- Trăim în această cumpănă toată viața – viața noastră de fiecare clipă, cu rău și cu bine, cu prăbușiri și cu ridicări, cu Nădejdea mersului pe cărarea Învierii...Pentru că, în ciuda orbirii în care necurații vor să ne arunce, Cărarea ne este arătată, Iisus ne poartă inimile cu grijă pe drumul către Înviere. Altceva nu sunt viețile noastre în această lume, pe pământ. Cine mai are răbdarea, smerenia și credința să-și privească timpul petrecut pe lumea aceasta probabil va fi de acord.
- Mare parte din timpul nostru ni-l petrecem în ură, în invidie, în tot felul de răutăți, în căutarea disperată a îmbuibării de toate felurile: bani, mâncare, plăceri, averi nemăsurate, gânduri și fapte pline de păcate.
- Dar simțim, măcar din când în când, că Dumnezeu și Jertfa Fiului Său iubit ne ridică din mocirla păcatelor în care ne tăvălim cu voluptate. Și atunci, măcar atunci– o Minune!– devenim mai buni cu noi prin bunătatea, prin milostenia arătată semenilor noștri! Dumnezeu nu ne uită nici o clipă a vieții, numai noi, păcătoși și bezmetici amăgiți de cel rău, uităm de El! Și atunci El, în marea Sa dragoste și milostenie, ne ridică și nu ne lasă pradă propriilor noastre păcate!
„Teama de moarte”
“Dumnezeu este dragoste” (I In. 4, 8), iar cine vrea să definească prin cuvânt ce este Dumnezeu, acela e ca un orb care încearcă să numere nisipul din adâncul mării. După firea sa, dragostea este asemănare cu Dumnezeu, pe cât le este cu putință oamenilor; după lucrare, ea este o beție a sufletului, iar după însușirea sa, ea este izvor al credinței, adânc al îndelungii răbdări, mare a smereniei.
Dragostea este de fapt părăsirea oricărui cuget potrivnic, căci dragostea nu gândește răul.(I. Cor. 13, 5). Teama de moarte este o însușire a firii, care provine din neascultare, iar înspăimântarea de moarte este semnul unor păcate nepocăite. Hristos Se teme de moarte, însă nu se înspăimântă, ca să ne arate limpede însușirile celor două firi ale Sale.”- Sfântul Ioan Scărarul–“SCARA”, ed. Mănăstirea Sihăstria, 2015
„Sensul suferinței”
“Mergi în viață ca și când nimic iremediabil nu s-ar întâmpla. Dacă ești judecat și lovit pe nedrept, mergi înainte hrănit de speranța unei lumi mai bune. Fii mulțumit că ai fost lovit pentru biruința demnității omului și ești învins acolo unde numai cei conduși de spiritul subteran înving. Poartă-ți gândul mai departe, nu te întrista și nici nu te zbate în zădărnicia revoltelor, poartă-ți cugetul și fapta către țara unde efortul e poezie și suferința se preschimbă în bucurie. Dacă ești curat și bun, greșești acolo unde numai copilul greșește și plângi acolo unde lacrima e roua dimineții.”- Ernest BERNEA –(“Cel ce urcă muntele”–ed. Predania)
„Adevărata omenie”
„Să iubești necondiționat, fără răspuns, să iradiezi lumina spiritului tău până peste marginile lumii, să hrănești cu pâinea bunătății, să crești și să ajuți în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate. Să înalți cântece de laudă vieții, să vindeci rănile fraților tăi de suferință chiar și atunci când hulesc, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor amețește.
Să crești florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârșit de osteneală pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni și a celor răi, să suferi pentru ei în candoare și în măreție. (...)
Caută, caută mereu și mergi pe căile ce te înalță într-o zonă de puritate și frumusețe. Fă-ți lucrul tău, nu privi și mai ales nu te supune de bunăvoie căderilor.
Fă-ți lucrul tău, așa cum îți spune cugetul bun, cel ce te leagă și-ți dă îndemnul de om, chip strălucit al rațiunii și conștiinței superioare. Fă-ți lucrul tău și mergi până la capăt, până acolo unde osteneala va deveni bucurie și iluminare.”
“Când ești bun, darnic și luminat, când servești și suferi pentru alții, când iubești prea mult, nu te aștepta la recunoștință, ci la răscumpărare. Când arăți tuturor calea înțelepciunii și virtuții și încerci să-i deprinzi cu adevărata omenie, pregătește-te pentru zgomotosul alai al răstignirii...”- Ernest BERNEA
„Fuga de răspundere”
„Lumea contemporană, mai mult ca oricând, manifestă o totală desconsiderare a valorilor spiritului, o cădere a omului din planul divin al existenței, o demisie a practicei morale, o goană după plăceri și o fugă de răspundere, pare să caracterizeze această lume.
Cultivarea binelui și a frumuseții, conștiința demnității umane și împlinirea unui destin superior, sunt tot atâtea piedici în calea apetitului neîmblânzit ce mână această lume de la spate, cu frenezia unui înger negru.” (Ernest BERNEA– Note pentru o filosofie inactuală. ed. Predania, 2010)