Aniversarea marelui Mitropolit Irineu MihălcescuMarian Scarlat-Ghițeanu 05.04.2018
Pe 24 aprilie se împlinesc 144 de ani la naşterea părintelui Irineu Mihălcescu, personalitate proeminentă a teologiei ortodoxe române şi a culturii din vremea sa, unul dintre cei mai mari dogmatişti ai Bisericii Ortodoxe Române.
Despre marele mitropolit şi om de cultură Irineu Mihălcescu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune că a fost „un mare apărător al credinţei creştine în general, al credinţei ortodoxe în special, un mare educator şi un mare iubitor de viaţă liturgică şi de misiune ortodoxă“.
Părintele Irineu s-a născut la 24 aprilie 1874, fiind al şaselea copil din cei zece ai unui preot din satul de munte Valea Viei - comuna Pătârlagele, judeţul Buzău. Primii paşi în viaţă i-a făcut sub îndrumarea părinţilor săi, Ioan şi Elena Mihălcescu, fiind crescut „în evlavia ortodoxă, românească, la umbra bisericuţei străbune a satului natal“. După şcoala primară urmată în satul natal şi doi ani la gimnaziul din Buzău, între 1887 şi 1891 a studiat la Seminarul Teologic din Buzău, iar între 1891 şi 1895, la Seminarul „Central“ din Bucureşti. Între 1894- 1900, a fost preparator de greacă la Seminarul „Central“. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti între anii 1895-1899, pe care a absolvit-o cu lucrarea „Sinodul III Ecumenic din Efes“. Face studii aprofundate la Berlin şi Leipzig în perioada 1901-1904. Îşi ia doctoratul în filosofie la 13 iunie 1903 la Leipzig. Această lucrare, care a atacat o temă de mare răsunet în actualitatea filosofică a epocii, i-a fost tipărită la Berna, Elveţia.
Lucrarea sa “Teologia simbolică” a fost transpusă în anul 1932 şi în versiune franceză, fiind considerată una din puţinele cărţi de rară valoare în li-teratura teologică românească. În ea sunt concentrate marile calităţi de scriitor ale dascălului. S-a întors în ţară şi a participat la concursul pentru ocuparea unui post la Facultatea de Teologie din Bucureşti. S-a impus în faţa celor trei contra-candidaţi prin lucrarea de abilitare „Raportul dintre Religiune şi Morală“, fiind numit, în iunie 1904, profesor agregat de Teologie Dogmatică şi Simbolică.
Fondatorul catedrei de Apologetică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti
Pe temeiul cursurilor făcute, a articolelor publicate, a operei „Cosmogoniile popoarelor civilizate din antichitate“, „Cosmogonia Biblică“ şi „Cosmogonia Ştiinţifică modernă“ şi a altor lucrări, Mihălcescu a fost numit, în 1908, profesor titular la catedra de Teologie Dogmatică şi Simbolistică. Încă de la începutul activităţii didactice a observat că programul studiilor de la Facultatea de Teologie din Bucureşti era incomplet, pentru că lipsea catedra care să explice fiinţa şi originea religiei şi cea care să urmărească istoria religiilor lumii. De aceea, cursul ţinut de noul profesor de Teologie Dogmatică şi Simbolică a fost unul de Apologetică, Istoria Religiilor şi Dogmatică. Aşadar Apologetica sau Teologia fundamentală a fost o disciplină creată la Facultatea de Teologie din Bucureşti de către profesorul Mihălcescu.
Nichifor Crainic considera, în 1939 că, după regretatul Vasile Găină de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, Mihălcescu era „singurul nostru dascăl de seamă în ramură apologetică“. În 1936, în timpul patriarhului Miron Cristea, a fost ales arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, hirotonit pe 17 octombrie cu titlul de „Târgovişteanul“, şi a fost desemnat să conducă secţia culturală a Consiliului arhiepiscopal. Între 1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939 a fost locţiitor de episcop al Râmnicului, iar în noiembrie 1939, a fost ales locţiitor de mitropolit al Olteniei. A fost ales mitropolit al Moldovei la 29 noiembrie 1939 şi instalat pe 17 decembrie. A păstorit la Iaşi între anii 1939-1947.
Precursorul lui Mircea Eliade
Profesorul Mihălcescu este primul cercetător român în domeniul istoriei religiei, urmat apoi de Mircea Eliade, I. Petrescu ş.a. Munca lui în acest domeniu a fost încununată prin apariţia, în anii 1935 şi 1946, a lucrării „Istoria religiilor lumii“. Cele 458 de pagini au fost foarte apreciate de lumea din afara mediului teologic instituţional, care deschid perspective noi asupra dialogului dintre religie şi cultură.
Cursurile lui erau o sărbătoare
Atmosfera de la cursurile sale era una de sărbătoare, după cum reiese din mărturii ale foştilor studenţi. În sălile de curs în care conferenţia el veneau studenţi şi de la alte facultăţi, atraşi de frumuseţea şi calitatea prelegerilor.
Nichifor Crainic, în memoriile sale „Zile albe, zile negre“, mărturisea: „am urmărit în anii de studenţie toate cursurile de faimă ale Universităţii şi am constatat cu mândrie că nu e unul care să se asemene cu frumuseţea acestuia, care se preda la Facultatea noastră. Entuziasmat, îmi aduceam prietenii de la celelalte facultăţi ca să-l asculte. Era o sărbătoare“.
Păstor la Iaşi în timpul războiului
În vara anului 1940, Eparhia Moldovei şi Sucevei, precum şi întreaga ţară, a trecut prin momente dureroase. Prin notele ultimative din 26 şi 27 iunie, România a fost nevoită să cedeze Rusiei teritoriile Basarabiei şi Bucovinei de Nord. În aceste împrejurări, mitropolitul Irineu Mihălcescu s-a confruntat cu o situaţie pastorală nouă, într-un cadru politic foarte instabil. Mitropolitul a fost preocupat de starea moral-religioasă a ostaşilor, „fiindcă ştiut este că războiul se câştigă nu numai cu arme materiale, ci şi cu arme spirituale.“
A dispus plasarea a circa 100 de preoţi basarabeni în cuprinsul Arhiepiscopiei Iaşilor. Între alte măsuri importante care vizau refugiaţii, mitropolitul a hotărât ca preoţii basarabeni refugiaţi să slujească cu preoţii locali în sobor şi să vorbească poporului.
Ultimii ani la Mănăstirea Agapia
Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi-a desfăşurat ultimii ani de păstorire în contextul instaurării regimului comunist în România. Unele dintre aspectele privitoare la viaţa sa în această perioadă sunt necunoscute.
Retras la mănăstirea Agapia la 16 august 1947, mi-tropolitul Irineu a trecut la cele veşnice la 5 aprilie 1948, după mărturia documentelor păstrate la arhiva Centrului eparhial Iaşi şi după inscripţia de pe piatra de mormânt.
Unii dintre apropiaţii săi au afirmat că mitropolitul Irineu Mihălcescu ar fi fost otrăvit cu puțin timp înainte de 3 aprilie 1948, data decesului.
12 decembrie 1939 - Sosirea mitropolitului Irineu Mihălcescu al Moldovei, însoţit de Patriarhul Nicodim Munteanu la Palatul Regal