Occidentul, în căutarea Lui HristosGabriela Băducu 08.12.2016
„În Ortodoxie, Dumnezeul cel nevăzut devine văzut prin ochii propriei conștiințe”
„Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în împărăția cerurilor. Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.” – Matei 8, 11-12. Un text cu un mesaj cutremurător care îi vizează în mod expres pe creștini, proiectând viitorul sumbru al privilegiaților sătui deja de Dumnezeu.
Poveşti de dragoste
De cele mai multe ori blamată pentru principiile superficiale și ideologiile mult prea libertine pe care le promovează, însă rareori apreciată pentru lecțiile pe care le oferă cu ușurință prin sumedenia de contemporani care au reușit să-l găsească pe Dumnezeu, societatea occidentală ar putea foarte bine să stea mărturie a dragostei adevărate pentru Hristos.
Cu toate că astfel de știri nu ating gradul de senzațional devenit ridicol, dar cerut în continuare cu ardoare de publicul domesticit în fața micului ecran, mai sunt pe ici, pe colo oameni ale căror suflete vibrează la mărturisirea dreptei credințe. Se numără printre aceștia și ploieștenii care, la sfârșit de toamnă, au participat la conferința susținută de către jurnalistul Tudor Romeo Petcu, în cadrul Întâlnirilor de Conștiință. Culegând poveștile nenumăraților occidentali născuți pentru a doua oară prin convertirea la Ortodoxie, Romeo Petcu încearcă să le descopere publicului larg, un demers este cu atât mai admirabil, dată fiind amorțeala în care pare să se fi cufundat poporul român.
Mergând pe urmele moștenirii ortodoxe a Europei Apusene, Tudor Petcu a constatat rolul major jucat în răspândirea Ortodoxiei de către emigranții ajunși în Franta, odată cu izbucnirea revoluției din Rusia, în anul 1917. Astfel, merită a fi menționați Pavel Evdokimov și Vladimir Losski care, prin strălucite volume precum „Iubirea nebună a lui Dumnezeu” ori „Introducere în teologia ortodoxă” au determinat pe mulți să urmeze calea Lui Hristos, în ciuda vălului influenței catolicismului sau a protestantismului cu care erau acoperiți. Cel mai ilustrativ exemplu de convertire mulțumită acestora îl reprezintă cazul Elisabethei Behr-Sigel, născută în Alsacia, din părinți străini de practicarea oricărei credințe, botezată însă în biserica luterană. Convertită la Ortodoxie la vârsta de 24 de ani, aceasta şi-a dedicat viaţa rolului femeii în Biserica Ortodoxă, evidențiind că femeia deține cheia spre mântuire - nimic mai adevărat dacă ne gândim la Fecioara Maria, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu, în pântecele căreia S-a sălășluit Mântuitorul neamului omenesc.
Dumnezeu se lasă pipăit!
Sărăcia materială și tirania regimului comunist a determinat Franța să adăpostească numeroase familii ortodoxe, mergând până într-acolo încât catedrala Sfântul Alexandre-Novsky din Paris garantează nașterea primei comunități ortodoxe vorbitoare de limba franceză. Premise care au condus la fondarea, cu ajutorul mitropolitului Euloge, a primului Institut de teologie ortodoxă din Franța – Sfântul Serghei. Însă Parisul nu este singura metropolă occidentală care se bucură de o importantă școală de cult ortodox, Cambridge și Oxford fiind orașele britanice cu centre academice ortodoxe, iar la New York există încă din anul 1938 Institutul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir, în cadrul căruia se dezvoltă studiul medicinei ortodoxe, aspect prea puțin cunoscut în țările majoritar ortodoxe. De altfel, dreapta credință este practicată pe întreg mapamondul, cea mai tânără comunitate ortodoxă fiind atestată în anul 2005, în statul african Togo.
„Ortodoxia a devenit un orizont spiritual și ideatic pentru foarte mulți occidentali”, a afirmat Tudor Petcu, iar respectul acestora pentru valorile Ortodoxiei este incomparabil mai mare față de micimea sentimentelor multor născuți și botezați de la început ortodocși. Poate că focul dragostei lor pentru Hristos arde fără încetare tocmai pentru că au avut posibilitatea de a alege și, conștienți de frumusețea ce-i așteptă, au pornit pe calea cea dreaptă, dovadă stând declarațiile lor înmărmuritoare. Astfel, părintele catolic Placide Deseille, ca urmare a vizitelor în Muntele Athos, a ales la vârsta de 51 de ani Ortodoxia pentru că i-a oferit adevărul deplin, bogăția și plenitudinea spirituală după care tânjea. Christian Felmy, de naționalitate germană, convertit după împlinirea vârstei de 69 de ani, este recunoscător Bisericii Ortodoxe pentru faptul că, față de luteranism, i-a dat tăria care îi lipsea și care nu îl sătura de foamea și setea după Hristos, pe care a simțit-o toată viața. Olivier Clement, francez devenit ortodox după treizeci de ani de pribegie prin ateism, consideră Ortodoxia înainte de toate „credința inimii”. Și nu în ultimul rând, Bertrand Vergely, eseist și filozof francez, mărturisitor al dreptei credințe, o descrie ca „fiind drumul de la invizibil la vizibil, presupunând comuniunea cu Dumnezeu care transformă ceea ce nu se vede în ceea ce se vede. Fără a avea nevoie de prea multe dovezi, ajungi să vezi ceea ce de fapt nu se vede. Dumnezeu din nevăzut devine văzut prin ochii propriei conștiințe.”
Regina valorilor creştine şi europene
Cu adevărat o surpriză în demersul lui Tudor Petcu o reprezintă comunitatea formată din apoximativ 20 000 de ortodocși din Ungaria, care se bucură de protecția unor sfinți maghiari și care pot participa la oficierea slujbelor în limba maternă. Mai mult decât atât, lectorul a avut plăcerea să-l cunoască pe părintele Rafail Lucaci, provenit dintr-o familie maghiară și care a descoperit Ortodoxia în România.
Cu toate că unii au decis să rămână fideli tradiției lor spirituale, nutresc admirație pentru religia ortodoxă pe care nimeni nu o poate contesta. Prin urmare, filozoful italian Saverio Ricci susținea cu tărie că „ritul bizantin este cel care a salvat Europa de la barbarizare și islamizare”, iar filozoful francez Jean Lauxerois afirma că „Ortodoxia este regina valorilor creștine și europene”.
Și pentru că „mare este Dumnezeu, Cel ce face Minuni” (Psalmul 85), cele ascultate au prins viaţă în persoana părintelui Jonathan Hemmings: A ajuns la jumătatea conferinţei venind tocmai din Anglia pentru a ne oferi exemplul viu al dragostei neîntinate pentru Sfânta Treime, a bucuriei adevărate izvorâte din întâlnirea omului cu Creatorul său.
Subiectul în carne şi oase
Născut la Wolverhampton, Anglia, fost capelan al Ducelui de Westminster – înaltă demnitate în ierarhia anglicană, acum preot ortodox paroh în Parohia „Sfânta și de viață dătătoarea Cruce” din Lancaster, părintele Jonathan Hemmings ne-a împărtășitdin experienţele căutării lui Hristos, găsind în Ortodoxie autenticitate şi originalitate. Cum firea noastră lumească este esențialmente neîncrezătoare, pentru a crede cu deplinătate în ceva, acel ceva trebuie să fie autentic. Ori Simbolul nostru de credință începe prin sintagma „Cred într-Unul Dumnezeu”, fără să lase loc niciunei îndoieli. Prin urmare, relația noastră cu Dumnezeu nu ar trebui să fie limitată la această declarație pe care de multe ori o rostim din obișnuință, fără să-i conștientizăm însemnătatea, ci ar trebui ca fiecare dintre noi să o materializăm prin fapte. Astfel, legătura noastră cu Dumnezeu va deveni autentică, așa cum legătura lui Dumnezeu cu noi este autentică. Dacă Tatăl Ceresc „și-a trimis Fiul să fie unul dintre noi” și prin „taina întrupării și a învierii El arată iubirea pentru creația Sa”, cum putem rămâne noi impasibili în fața acestei iubiri? Pe de altă parte, pe lângă caracterul real al tratamentului pe care ni-l oferă Hristos, ne putem bucura și de originalitate, pentru că nu trebuie să uităm că suntem creștini, denumirea dată pentru prima dată ucenicilor Mântuitorului în Antiohia, centru al cărui prim episcop a fost Sfântul Apostol Petru: „Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia” – Faptele Apostolilor 11, 26. Iar religia ortodoxă ne garantează tocmai conexiunea cu biserica apostolică, este mistică și ne zidește în oameni plăcuți lui Dumnezeu.
Concluzionând, cei care au participat la această conferință au avut onoarea să ia parte la demersul lui Tudor Petcu de a face cunoscută misiunea ortodoxă în lume și au de acum prilejul să cheme la Hristos pe alții, îndeplinind porunca Mântuitorului : „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” – (Matei 28, 19).
Bertrand Vergely, eseist și filozof francez: ”Ortodoxia este drumul de la invizibil la vizibil, comuniunea cu Dumnezeu care transformă ceea ce nu se vede în ceea ce se vede. Fără a avea nevoie de prea multe dovezi, ajungi să vezi ceea ce de fapt nu se vede. Dumnezeu din nevăzut devine văzut prin ochii propriei conștiințe.”