Dragostea care eliberează09.02.2017

- Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu siguranţă iubeşte şi pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate păstra banii, ci-i foloseşte cu dumnezeiască cuviinţă, dând fiecăruia din cei ce au trebuinţă.

- Cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu cunoaşte deosebire între rău şi bun, între drept şi nedrept când e vorba de cele ce sunt de trebuinţă trupului, ci împarte tuturor la fel, după trebuinţă, chiar dacă cinsteşte mai mult, pentru buna aplecare a voii, pe cel virtuos decât pe leneş.

- Precum Dumnezeu, fiind prin fire bun şi fără patimă, iubeşte pe toţi la fel ca făpturi ale sale, dar pe cel virtuos îl slăveşte ca pe unul ce şi-a însuşit cunoştinţa şi prin aplecarea voii, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru bunătatea sa şi îl întoarce în veacul acesta prin certare, tot aşa şi cel bun şi fără patimă în aplecarea voii Sale iubeşte pe toţi oamenii la fel: pe cel virtuos pentru fire şi pentru buna aplecare a voii lui, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru fire şi, din compătimire, ca pe un lipsit de minte ce umblă în întuneric.

-Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujire trupească.

-Cel ce a dobândit în sine dragostea dumnezeiască nu osteneşte urmând Domnului Dumnezeului său, asemenea dumnezeiescului Ieremia (Ierem. XVII, 6), ci suferă cu vitejie orice osteneală, batjocură şi ocară, neluând în seamă câtuşi de puţin răul, de la nimeni.

Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu și prin slujire trupească.”(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

-Când vei fi ocărât de cineva sau dispreţuit în vreo privinţă oarecare, fii cu luare-aminte dinspre gândurile mâniei, ca nu cumva despărţindu-te de dragoste din pricina supărării să te aşezi în ţinutul urii.

-Când vei suferi pentru vreo ocară sau necinste, să ştii să te alegi cu mult folos. Căci prin ocară e alungată de la tine slava deşartă.

-Precum amintirea focului nu încălzeşte trupul, aşa credinţa fără dragoste nu lucrează în suflet iluminarea cunoştinţei.

-Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sănătos, aşa şi cunoştinţa lui Dumnezeu atrage spre sine, în chip firesc, mintea curăţită prin dragoste.

-Mintea curată este aceea care s-a despărţit de neştiinţă şi e luminată de lumina dumnezeiască.

-Suflet curat este acela ce s-a eliberat de patimi şi se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască.

-Patimă de ocară este mişcarea sufletului împotriva firii.

-Nepătimirea este o stare paşnică a sufletului, care face ca sufletul să se mişte cu anevoie spre răutate.

-Cel ce prin sârguinţă a dobândit roadele dragostei nu se strămută din aceasta, chiar de-ar pătimi zeci de mii de rele. Să te încredinţeze despre aceasta Ştefan, ucenicul lui Hristos, şi cei ca el, şi însuşi Mântuitorul, care se ruga Tatălui pentru cei ce-L ucideau şi cerea iertarea de la El, ca pentru unii ce nu ştiau ce fac.

-Dacă propriu iubirii este să rabde îndelung şi să fie cu bunătate, cel ce se luptă cu mânie şi plănuieşte vicleşug vădit este că se face străin de Dumnezeu, dacă Dumnezeu este dragoste (I Ioan IV, 8).

-„Să nu ziceţi, spune dumnezeiescul Ieremia, că sunteţi biserica Domnului” (Ierem. VII, 4). Iar tu să nu zici că simpla credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos poate să mă mântuiască. Căci aceasta este cu neputinţă de nu vei dobândi şi iubirea faţă de El prin fapte. Doar despre credinţa simplă s-a spus: „Şi dracii cred şi se cutremură” (Iacov II, 19).

-Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată.

-Cel ce iubeşte pe Dumnezeu trăieşte pe pământ viaţă îngerească, postind şi priveghind, cântâd şi rugându-se, şi gândind pururea numai lucruri bune de tot omul.

*Fragmente din Filocalia Sfintelor

Nevoinţe ale Desăvârşirii –

Volumul II, Humanitas, 1999