Sănătatea sufletului :: Revista Conștiința

În singurătate nu poți dărui nimic

Suntem atât de încântaţi de dragoste încât uităm să o întrebăm ce ne-a răpit în schimb.

Dacă îţi amâni la nesfârşit dragostea, când o vei accepta într-un sfârşit îţi va spune că de fapt nu pe tine te caută.

Moise a spart tablele legilor pentru a arăta că ele sunt ultimul lucru prin care Dumnezeu ar fi vrut să se impună.
Jertfa lui Iisus ne arată că aceia care nu sunt înţeleşi pe pământ vor fi înţeleşi în Cer. Iisus a fost atât de jignit între oameni încât, Înviat, S-a arătat numai acelora care au crezut în El. Nici El nu i-a suportat la nesfârşit pe duşmanii propriei Sale profeţii, cărora, deşi ar fi putut, nu le-a adus dovada împlinirii ei. Astfel, Iisus Se menţine strict în sfera credinţei, a sufletului întors spre Cer, evitând demonstraţia carteziană riguroasă. Experienţele sunt biblice, dar aglutinarea lor le transformă în ştiinţă.

Credinţa: a urca scara angelică a lui Iacob fără a o vedea.
Dă-ne, Doamne, dreptate şi când nu avem şi noi vom crede în continuare că exişti!
În fiecare zi avem timp să ne închinăm.
Fiecare dintre noi este un Ioan Botezătorul ce pregăteşte lumea pentru un Iisus mai sfânt decât noi.
Toţi avem impresia că purtăm o cruce prea grea pentru a ne mai putea înălţa.
Atâta vreme cât trăiesc înseamnă că Dumnezeu îmi dă dreptate.
Dumnezeu a creat lumea când ar fi putut crea orice altceva.Aici se vede bunătatea divină.
Am fugit întotdeauna de Dumnezeu. Dar am alergat în direcţia pe care mi-a arătat-o El.
Cât cer avem deasupra capului, şi tot ne e gândul numai la bogăţiile pământului!
- Dumnezeu se bazează mai mult pe credinţa noastră decât noi.
Optimismul este pesimismul care priveşte spre Dumnezeu.
Respir nu pentru a trăi, ci ca să adulmec Cerul.
Dacă vrei să priveşti răsăritul nu ai nevoie de hartă.