Plânsul care spală Cosmin St. Georgescu 23.01.2019
- Sufletul, femeia pe care Dumnezeu a îmbrăcat-o în haine scumpe.
- Asemenea pietrelor de la rinichi, pietrele sufletului se vor date afară.
- Plâng ca să mai limpezesc puţin sufletul.
- Când plângem, tot sufletul devine apă: inima, conform legii lui Arhimede, îl răstoarnă peste pleoape, iar ce rămâne, închidem cu un zâmbet forţat spunându-ne:” Nu-i nimic; doar n-oi muri din asta!”.
- Sufletul ce nu aparţine trupului e cel mai curat.
- Cu cât sunt mai puternic, cu atât sufletul meu se teme mai mult de mine.
- Sufletul e timpul care a învăţat să rabde de foame.
- Lacrimile nu sunt chiar atât de pure din moment ce ne spală sufletul.
- Sufletul se întristează ori de căte ori îi promitem câte o fericire trecătoare.
- Îmbătrânim când ne pierdem speranţa în viaţă.
- Sufletul: frumuseţea care nu se vede.