Viaţa, strategia eternităţiiCosmin St. Georgescu 13.04.2017
Viaţa e lupta cu timpul.
Viaţa, eternitatea pe care multă vreme nu ne-o închipuim trecătoare.
Dacă viaţa îţi cere amănunte înseamnă că s-a plictisit de tine.
Cerem vieţii numai lucruri pe care nu ni le-a mai dat.
Viaţa glumeşte cu oamenii care îi spun că e tânără.
Viaţa acceptă orice injurie fiindcă ştie că e vinovată.
Semafoarele vieţii sunt vopsite în verde, dar arată roşu pe toate sensurile
În viaţă nimeni nu e premiat; sunt pedepsiţi doar cei care pierd.
Vieţii îi cerem doar să se ţină de cuvânt.
Amendamentul pe care l-aş aduce vieţii ar fi acela de a nu mai fi atât de rea, pentru că nu eu am cerut să mă nasc.
Când îi cerem vieţii ceva, ea se comportă ca un vecin: ne aduce aminte că noi îi suntem mai datori.
Lucrurile ni se întâmplă atât de repede încât abia avem timp să le povestim.
Viaţa nu este decât strategia eternităţii.
Ştiind că le este dată aceeaşi viaţă, oamenii caută alte forme de departajare.
Ne facem viaţa cu propriile noastre mâini, de aceea amprentele degetelor ne rămân pe faţă sub formă de riduri.