Ecourile Berlinalei 2018Dr.phil. Cătălina Ene Onea 06.03.2018
Cifre record și teme controversate
Duminică, 25 februarie a.c., s-a tras cortina peste cea de-a 68-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Cu peste 21 de mii de acreditați din 130 de țări, aproximativ 10 mii de vizitatori la European Film Market (târgul de film european organizat în cadrul festivalului), circa 330 de mii de bilete vândute și 1300 de discuții individuale în cadrul Co-Production Market (loc de întâlnire pentru cineaști din întreaga lume, care au ocazia aici să se cunoască și să pună bazele unei colaborări), Berlinala 2018 marchează cifre record atât la public, cât și la participanți din branșa cinematografică. A fost o „ediție cu succes”, se scrie în comunicatul de presă emis de biroul Festivalului după ultimele proiecții, o nouă ediție cu filme din cele mai diverse, care au generat sentimente din cele mai variate, de la admirație și încântare, până la indignare sau chiar furie – adică exact ceea ce își dorește Festivalul de la filmele incluse în programul său. Căci se știe că Berlinala este un festival îndrăzneț, cu multă personalitate, și fără teama de a rupe bariere (artificial) impuse sau de a șoca.
And The Golden Bear goes to… Romania
Apogeul Festivalului a fost marcat de Ceremonia de decernare a premiilor din data de 24 februarie, când în Palatul Berlinalei s-au înmânat trofeele mult râvnite, Ursul de Aur și Urșii de Argint. Marele câștigător a fost anul acesta filmul Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not al regizoarei Adina Pintilie din România (producători Bianca Oana, Philippe Avril, Adina Pintilie), care a câștigat atât Marele Trofeu, Ursul de Aur, cât și premiul pentru cel mai bun film de debut. Anunțul a venit ca o mare surpriză, în ochii criticilor de film altele fiind peliculele favorite. Totodată, se pare că s-a marcat o premieră, un film ca Touch Me Not, de mulți plasat în categoria filmelor experimentale, nemaicâștigând până acum un festival de film de asemenea anvergură. Unii au aplaudat, alții și-au pus mâinile în cap – criticile filmului sunt momentan din cele mai împărțite. Cotidianul „Die Welt” se referă la desemnarea câștigătorului Berlinalei ca la „o decizie șocantă”; „The Guardian” titrează într-un ton acid: filmul este „superficial și prostesc”, „fără umor și stângaci”, „o calamitate“, „care scade valoarea festivalului de la Berlin“, în timp ce „Deutsche Welle” (ediția în limba română) comentează: „Membrii juriului nu au urmat gusturile majorității criticilor, ci au luat o decizie curajoasă și vizionară, apreciind o lucrare cinematografică impecabilă artistic, pe care toți adulții ar trebui să aibă curajul să o vizioneze”. Peste ocean, „Hollywood Reporter” este de părere că pelicula „frapează prin inteligență, originalitate și sofisticare”. „Nu este vorba despre ce poate cinematografia să facă, ci încotro se poate îndrepta”, a explicat decizia președintele juriului internațional de la Berlinala 2018, Tom Tykwer, după ce i-a înmânat Adinei Pintilie cel mai important premiu al Festivalului.
Touch Me Not: între controverse și curaj
Filmul Touch Me Not este un hibrid realitate-ficțiune, în centrul căruia identificăm teama de intimitate a eroinei principale, care încearcă să se ‚vindece’, apelând la diferite metode mai mult sau mai puțin convenționale. Cu o astfel de temă sensibilă, înconjurată de tabuu și învăluită încă într-un val de pudoare sau chiar de rușine în multe societăți și cercuri culturale actuale, Adina Pintilie știa… „la ce se bagă”, cum ar spune românul pe stradă, și se aștepta cu siguranța ca filmul ei să genereze controverse, sprâncene ridicate sau interjecții de necontrolat în sala de cinema. Dar tocmai acesta este câștigul său cel mare la ora actuală, ca cineast și apoi și ca om, regizoarea declarând în mai multe rânduri la Berlin că proiectul de față s-a născut din interesul său personal pentru aspecte ascunse ale vieții intime și ale sexualității, pe care o abordează pornind de la concepte de psihanaliză (cartea Arousal a psihanalistului american Michael Bader a fost lectură obligatorie pentru echipa filmului!). Iar faptul că acum se comentează peste tot despre Touch Me Not nu face decât să stârnească și mai mult curiozitatea unui public cât mai larg, care chiar dacă în anumite cazuri va ieși din sală la mijlocul proiecției, va fi cumpărat bilet la premieră și va comenta mai apoi despre ceea ce a văzut.
Dar poate că mai important decât filmul în sine, care se face deja responsabil pentru o furtună de discuții de ‚cod roșu’, este faptul că o româncă a avut curajul să se încumete la un asemenea proiect, și timp de șapte ani să se dedice nu numai unei teme, ci unei cauze, după cum lasă să se înțeleagă regizoarea, o cauză în care ea însăși crede cu tărie și care speră să îi inspire și pe alții la dialog, la (re)analizarea unor aspecte esențiale legate de viața intimă și, în ultimă instanță, la (re)cunoaștere de sine. „O muncă de dragoste”, spune Adina Pintilie că a fost procesul de realizare a filmului său premiat la Berlinale, Touch Me Not, un proiect la granița dintre artistic și documentar, care combină ficțiunea cu realitatea, o realitate din care regizoarea însăși apare de mai multe ori în film, ca narator, sau poate chiar ca personaj, în cadre care creează impresia de film în film și de poveste în poveste – o altă formă de curaj, care poate fi interpretată și în plan estetic. Acest curaj i-a fost răsplătit Adinei Pintilie la Festivalul Internațional de Film de la Berlin cu Ursul de Aur.
Ceilalți câștigători
Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint i-a revenit filmului polonez Twarz de Malgorzata Szumowska, iar Ursul de argint - Premiul Alfred Bauer pentru film care deschide noi perspective a fost adjudecat de Las herederas (Marcelo Martinessi - Paraguay, Uruguay, Brazilia, Norvegia, Franţa), actrița principală din film, Ana Brun, obținând totodată și Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă. Anthony Bajon a fost răsplătit cu Ursul de Argint pentru cel mai bun actor pentru rolul său din La Pričre (Franţa), în timp ce Wes Anderson a primit Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor pentru filmul de animație care a deschis această ediție a festivalului, Isle of Dogs (Regatul Unit, Germania). Cel mai bun scenariu a fost considerat cel al lui Alonso Ruizpalacios împreună cu Manuel Alcalá (Mexic) pentru Museo, iar Dovlatov de Alexey German (Rusia, Polonia, Serbia) a primit Ursul de Argint pentru cea mai bună contribuţie artistică, respectiv pentru costumele realizate de Elena Okopnaya.
Țara gazdă a rămas puțin dezamăgită la finalul acestei ediții a Festivalului, niciunul din cele patru filme germane intrate în competiție nepunctând la juriul internațional, deși mulți critici au fost de părere că fiecare ar fi meritat măcar câte un premiu. Este vorba de „Transit“ de Christian Petzolds, „3 Tage in Quiberon“ de Emily Atefs , „Mein Bruder heißt Robert und ist ein Idiot“ de Philip Grönings și „In den Gängen“ de Thomas Stubers (cu Sandra Hüller, cunoscută pentru rolul său din „Toni Erdmann”), filme care, la fel ca și celelalte pelicule prezentate în cadrul festivalului, vor intra în scurt timp în cinematografele germane și din Europa.
Pentru lista completă a câștigătorilor de la toate secțiunile Berlinalei 2018 accesați www.berlinale.de.
Cea de-a 69-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin se va desfășura între 7 - 17 februarie 2019, când sperăm să fim din nou prezenți la fața locului și să vă ținem la curent cu ultimele noutăți.
____________
!!! Citește și articolele Berlinala 2018 este în toi și Interviu cu criticul de film Irina Margareta Nistor pe http://revistaconstiinta.ro/cooltura.
Lista marilor câștigătorilor (Juriul Internațional):
- Ursul de Aur pentru cel mai bun film: Touch Me Not, Adina Pintilie (România, Germania, Cehia, Bulgaria, Franţa)
- Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului: Twarz (Mug), Malgorzata Szumowska (Polonia)
- Ursul de argint - Premiul Alfred Bauer pentru film care deschide noi perspective: Las herederas, Marcelo Martinessi (Paraguay, Uruguay, Brazilia, Norvegia, Franţa)
- Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor: Wes Anderson, Isle of Dogs (Regatul Unit, Germania)
- Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă: Ana Brun, Las herederas (Paraguay, Uruguay, Brazilia, Norvegia, Franţa)
- Ursul de Argint pentru cel mai bun actor: Anthony Bajon, La Pričre (Franţa)
- Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu: Alonso Ruizpalacios, Museo (Mexic)
- Ursul de Argint pentru cea mai bună contribuţie artistică (costume): Elena Okopnaya, Dovlatov (Rusia, Polonia, Serbia)