Centenarul lacrimilorSilviu Alupei 06.02.2019
■ Ora 00:01! Ziua 01 ianuarie 2019: România a intrat în a doua sută de ani a existenţei sale.
■ Această primă sută de ani a României – ca „stat oficial” pe harta Europei (în curs de... federalizare?) şi ca naţiune cu răspundere în istorie – conţine incredibile macro-evenimente, epoci cumplite şi regimuri politice aberante, specifice unui teritoriu de frontieră între două lumi: civilizaţia creştină a Vestului şi barbaria asiatică (islamică, bolşevică etc.) a Orientului.
■ A trecut măreaţa zi de „1 DECEMBRIE”, cu un cumplit şi ascuns sentiment de jenă morală, în rândul „elitelor” de azi. Fără ca nimeni din „clasele conducătoare” să inventarieze şi să-şi asume public nenorocirile şi dezastrele care au marcat viaţa poporului român; în această... sută de ani!
■ Nimeni nu a realizat o identificare a viciilor, păcatelor şi a culpelor morale şi etice pe care le avem pe conştiinţă, ca români.
■ Am titrat „1918-2018: CENTENAR sau PARASTAS? Iată degradarea Neamului nostru!” (nr. 149/150 februarie/martie 2018). Este un documentar dur, foarte dur, referitor la „disoluţia societăţii post-comuniste şi degenerarea Neamului Românesc”.
■ Duritatea să ne fie iertată, în duhul românesc, creştinesc al Martirului Neamului, Mihai Eminescu, care ne-a prevenit în articolele sale, fulminante (interzise încă în manualele de literatură ale M.E.N.!): „Cel mai mare păcat al oamenilor e FRICA, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr. Dar numai el foloseşte”.
■ În această „măreaţă” sută de ani, România (ca stat) şi Neamul Românesc (care a dat fix 968.580 de eroi, jertfiţi pentru UNIRE, plus aproape 240.000 de văduve de război şi aproape 470.000 de orfani!) a pierdut: 1. MONARHIA; 2. DEMNITATEA (ca popor creştin, rămas fără Rege, uns al lui Dumnezeu!); 3. CONSTITUŢIA democratică din 1923 - de factură belgiană (o perlă a Dreptului Constituţional în Europa interbelică); 4. BASARABIA; 5. BUCOVINA; 6. CADRILATERUL; 7. MORALA CREŞTINĂ; 8. LUPTA CU KGB-RUSIA şi cu L.G.B.T.–REFERENDUM; 9. CIRCA 21 DE MILIOANE DE PRUNCI ca urmare a tot atâtea avorturi, realizate între 1990 – 2018 (adică Naţiunea Română a primit după Revoluţie în dar un alt... popor, pe care l-a băgat la crematoriu – o constatare a teologului publicist pr. Marian SAVA); 10. CIRCA OPT MILIOANE DE ROMÂNI, MIGRAŢI (temporar), în... Vest pentru locuri de muncă (1990 - 2004) şi, apoi, definitiv (2005 - 2018), ca abandonare etnică a unei ţări frumoase, bogate încă, dar dominată de neocomunişti cu haine de... „capitalişti”.
■ Pe epoci istorice şi regimuri politice, suta... glorioasă de ani a însemnat:
► 1920–1938: aşa-zisa „înfloritoare” epocă interbelică; de fapt, o perioadă a lamentabilului capitalism burghez, care a generat descreştinarea intelectualităţii şi sentimente şi aşteptări prosocialiste, procomuniste, în rândurile poporului de jos („Parcă se chema de atunci comunismul în România!” – vorba martirului pr. Ilie Imbrescu);
► 1938–1940: dictatura personală a imoralului „Rege Play-boy” Carol al II-lea (timp în care s-a permis ciopârţirea României Întregite); o dictatură criminală, instaurată cu aportul lui Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii, servită cu abnegaţie de mari intelectuali, precum ministrul F.R.N. Nicolae Iorga, P.F. Miron Cristea, prim-ministru al partidului unic F.R.N. (Frontul Renaşterii Naţionale) etc.; tot atunci s-a instaurat prin teroarea S.S.I – Mihail Moruzov, ceea ce deţinuţii politici şi foştii şefi ai Studenţimii Creştine (din perioadei 1938-1989) au numit „Războiul dintre Stat şi Naţiune” (război care, sub anumite forme – abuzurile Jandarmeriei, binomul SRI – Justiţie etc. durează până azi);
► Septembrie 1940–ianuarie 1941: guvernarea național-legionară, instaurată prin revoluția populară contra Regelui Play-Boy, Carol al ll-lea; după abdicarea și fuga sa din Țara deja ciopârțită, pe Tron a urcat, în mod legitim, M. S. Regele Mihai l ; în ianuarie 1941, a avut loc lovitura de stat militară a generalului I. Antonescu, data cu o grupare de ofițeri superiori, fideli nazismului și, cu acordul și tancurile Fuhrer-ului Adolf Hitler, guvernul legionar a fost îndepărtat, prin acțiuni sângeroase; noul dictator I. Antonescu și-a format guvernul său, cu o camarilă de militari obedienți, ignorând opoziţia Regelui, a partidelor democratice - P.N.L şi P.N.Ţ- şi a Patriarhului Nicodim Munteanu;
► 1941–1944: dictatura personală/militară a generalului ION ANTONESCU; o dictatură instaurată cu complicitatea şefului S.S.I. Eugen Cristescu, sub care s-a pierdut „Războiul Sfânt împotriva Bolşevismului” (dată marcată astfel în calendarele B.O.R. de atunci) şi s-a permis, prin incompetenţă militară, ca Armata Roşie să ajungă la 19-22 august 1944 pe linia Iaşi-Paşcani; astfel, actul de la 23 august 1944, realizat de M.S. Regele Mihai I în colaborare cu liderii politici Iuliu Maniu şi Ghe. I. Brătianu, a fost doar o decizie a „disperatului condamnat la moarte” (conform mărturiei dr. Şerban Milcoveanu, medic militar şi combatant pe linia întâi în „Războiul Antisovietic”, colaborator direct şi permanent al generalului-martir anticomunist AUREL ALDEA, organizatorul Rezistentei Armate din Munţii Carpaţi, în 1945);
► 1945–1989: dictatura comunistă, anticreştină, impusă de ocupaţia militară sovietică (a fost dictatura IADULUI ROŞU; tragedia României comuniste este, azi, arhicunoscută);
► 1990–2018: epoca PSEUDO-ROMÂNIA (disecată magistral de politologul şi scriitorul DIASPOREI de la Paris, Ion Varlam, în Conştiinţa, ediţia de Centenar - 2018); în rezumat, un regim post-comunist, instaurat şi perpetuat până azi – după confiscarea Revoluţiei din 1989 – de către eşaloanele II şi III ale Securităţii-K.G.B. şi ale PCR-FSN-RUSIA, în absenţa Legii Lustraţiei; este dezastrul general, pe care îl trăim acum.
Cu adevărat, Centenarul Lacrimilor! Aşadar, o sută de ani de catastrofe naţionale şi nenorociri politico-militare pe capul unui popor mic („popor de frontieră” - vorba lui Vasile Băncilă) unice în istoria Europei civilizate. „Ştefane, Măria Ta! Tu, la Putna, nu mai sta!”