Imperativul de-sovietizării învățământuluiSilviu Alupei 25.09.2019
”Întreaga societate trebuie să ceară ca exigența studiului să fie maximă” (Alexandru Ionescu)
Silviu Alupei
În fiecare vară, de douăzeci de ani încoace, calitatea învățământului și eficiența sistemului educațional sunt puse pe „tapetul” criticilor socio-politice, fiindcă BAC-ul (examenul de bacalaureat) a rămas singurul criteriu de „evaluare” și „selectare” a tinerilor buimăciți de programe aberante și de corupția generalizată din instituția numită „ȘCOALĂ”.
- Un singur politician adevărat, un singur profesor adevărat, un singur român adevărat a avut curajul ca, în calitate de parlamentar al Coaliției creștin-democrate (C.D.R.) să provoace „sistemul” printr-un document fulminant, adresat Puterii Legislative, pentru a determina SCHIMBAREA, mai exact de-mafiotizarea învățământului.
Prof. univ. Alexandru Ionescu, ca secretar al Comisiei de Învățământ, Cercetare și Tineret (1996-2000) și ca deputat FER-CDR, a solicitat Parlamentului măsurile drastice și urgente, necesare eradicării corupției, mafiei, imposturii și incompetenței din învățământ și educație.
Liceul și BAC-ul au fost două dintre obiectivele urmărite de reformatorul (învins de sistem!) Alexandru Ionescu. Documentul „Școala și un bacalaureat mai aproape de adevăr” a creat panică, în anul 1999, printre parlamentarii cripto-comuniști și neo-comuniști, dar și o spaimă cumplită într-o societate bolnavă de... bolșevism pedagogic.
Adevărurile și realitățile punctate acolo, atunci, au rămas subiecte tabu și la intrarea României în secolul 21, fapt ce l-a făcut pe prof. univ. Alexandru IONESCU să publice o parte din acel „rechizitoriu” în presa elvețiană, la Geneva, în anul 2011.
Cum dezastrul școlii românești și al BAC-ului s-a adâncit și mai mult, iată că și după alți 10 ani, în 2019, profesorul univ. Al. IONESCU (ajuns la vârsta de 87 de ani) a rămas în actualitate prin radiografierea sistemului din 1999. (S.A.)
„Magia diplomei”
„[...] Obrăznicia, indolența și lenea se datorează mai ales societății și, în general, profesorilor. Copiii nu fac decât să aleagă calea cea mai ușoară. Privesc în jur și, dacă este posibil, își imită primul model care dă satisfacție simțurilor sale ludice”.
„[...]Profesorii au devenit de o birocrație banală și ineficientă. Dar corpului didactic i se pot asimila și mai multe alte persoane care, însă, aduc adesea în școală viciile întregii societăți: dezinteresul, corupția, incompetența, felonia, ipocrizia și, mai ales, minciuna”.
„[...]Notele mediocre (cele care aduc sărăcia!) închid calea către FACULTATE, încă prea mult percepută doar ca zâna cu diplome – bucăți magice de hârtie, care conferă drepturi și aduc bunăstare”.
„Este cinstit și moral – a devenit necesar – să se introducă, pentru toți liceeni și studenții, taxe de școlarizare din care învățământul să se finanțeze în parte și, de asemenea, pentru ca tinerii să nu se mai joace cu viitorul lor, pe banii altora!”.
„Școlile vocaționale, de meserii și de ucenici (pentru că se știe că majoritatea profesiilor nu au nevoie de diplome universitare), se vor autofinanța prin activități solicitate de piața muncii, plătindu-și astfel cheltuielile (cantină, cămin, bursă)”.
„Fără copiat!”
„[...] Concurența prin examene corecte va evidenția liceele și universitățile de elită, va da valoare diplomelor și titlurilor, într-o țară ca a noastră care nu duce lipsa premianților olimpici, dar care are nevoie de seriozitate, de cât mai multe caractere și de o moralitate sporită”.
„[...]Școala de meserii și de ucenici trebuie să fie matricea profesiei acelor copii, care nu au aplicații pentru studiile teoretice, liceale”.
„[...]Întreaga societate trebuie să ceară ca exigența la studiu, în timpul anului, să fie maximă, să nu se permită nici copiatul, nici protecția, nici favorurile... Elevii să aibă programe zilnice, verificate punct cu punct, pentru toate activitățile de acasă, de la școală și extrașcolare. Atunci problema examenelor nu va mai exista și promovarea valorilor s-ar face mult mai aproape de adevăr”.
N.R. Mulțumiri juristului ing. Virgil Gabriel Păun, membru fondator al creștin-democrației din România (colaborator al revistei Conștiința) care ne-a facilitat documentarea acestui material.
Biografia prof. univ. Alexandru IONESCU
Profesorul univ. Alexandru Ionescu (n. 24 iunie 1932, la Oltenița) a absolvit Liceul Mihai Viteazul din București. A fost exmatriculat între 1950-1952, în timpul terorii staliniste, din facultatea de Medicină de la Timișoara și Iași și de la Facultatea de Biologie din București, deoarece tatăl său fusese arestat, condamnat și deportat la Canal de către puterea comunistă. În 1961 a reușit să obțină licența Facultății de Biologie din București, ajungând cercetător științific principal la Institutul de Biologie al Academiei Române și la ICCPT Fundulea. După 1990 urmează cariera universitară. Între 1994-1995 a fost profesor invitat la Universitatea Rennes (Franța) și la Universitatea de Științe Agronomice din Geambloux (Belgia). A devenit membru al Academiei de Științe din Illinois, USA și al Academiei de Științe din New York (1990). Este laureat al Premiului Academiei Române.
Activitatea politică: membru al CPUN (1990, în primul guvern anti-comunist); prim-vicepreședinte al Mișcării Ecologiste din România (din iulie 1990); deputat FER-CDR (1996-2000); vicepreședinte al Acțiunii Populare.