Bune și nebune

Cărți la lumânarePr. Eduard Ioan Rădună 19.07.2022

”După ce, în viața mea, numai credința s-a dovedit a fi neclintită sub iureșul zădărniciilor, am învățat să cern cărți și convingeri.”

Asta este! sunt setat să fiu ortodox. Pentru a accepta sau nu un produs cultural, ceva din mine ține neapărat să vadă cum se poziționează conținutul lui în raport cu credința. Strict în ceea ce privește produsul cultural numit carte, mi se pare capital să identific afinitățile și aversiunile față de religie după cum se înțeleg ele dintr-un text și chiar să încerc să aflu cărei religii, confesiuni sau credințe îi este devotat autorul. Este credincios? Ce fel de credincios este? În iconomia bibliotecii mele, voi ține cont de aceste aspecte. Fiindcă tocmai îmi reașez biblioteca.

citește articolul


Amprenta „CRAINICI” – o matrice a Ortodoxiei carpatine 45 de ani de la martirizarea părintelui-apologet NIL DOROBANȚUSilviu Alupei 26.05.2022

  • Pelerinaj mistic, cu sute de credincioși ortodocși din toată țara, a fost în ziua de 27 martie 2022, la mormântul părintelui-martir Nil Dorobanțu (n.1920, †1977) din satul CRAINICI, comuna BALA (județul Mehedinți).
  • S-au împlinit 45 de ani de la asasinarea sa (prin torturi cumplite) de către Securitate R.S.R. din Focșani (Vrancea). Acolo, schiarhiereul Nil Dorobanțu spovedea, în martie 1977, și împărtășea credincioșii în... clandestinitate, aflându-se în al douăzecilea an de misionarism (1957-1977) secret (mereu cu „Biserica-n spinare”).
  • A fost slujbă arhierească la Crainici, în același foișor în care s-au oficiat sfânta  Liturghie și pomenirea marelui mucenic Nil în vara anului 2020 (la 01 august), când se împlinea Centenarul nașterii inegalabilului apologet al secolului 20 (cu doctorat la părintele Prof. Dumitru Stăniloae).
  • După parastas (și după predica zguduitoare a preotului Ionel D. Adam – diortositor al operei martirului Nil Dorobanțu) au fost lansate noi apariții editoriale: „Predici la Penticostar” și „Predici la Octoih” (două volume). Cele trei cărți (apărute la Editura „Floarea de april”, la sfârșitul anului 2021 – www.nildorobantu.ro) reprezintă o nouă serie de manuscrise ale martirului apologet și predicator Nil Dorobanțu.
  • Dincolo de calitatea de predicator genial, părintele Nil a profețit în textele sale (scrise cu litere de sânge, în prigoană amară) vremurile de PRE-PARUSIE și de START-PARUSIE pe care omenirea le va trăi în secolul 21. În plus, „testamentele sale de catacombă” ne-au lăsat scris că Euharistia ne va ține tari în vremurile antihristice ale mileniului III.

Considerat de exegeții operei sale drept „un teologhisitor de cuvinte cerești și un euharistic păstor al catacombelor din prigoana comunistă”, părintele Nil Dorobanțu aduce mângâiere și întărire sufletească și pentru creștinii epocii post-comuniste:

citește articolul


Îmi așez bibliotecaPr. Eduard Ioan Rădună 12.04.2022

De mai bine de treizeci de ani, preocupările mele religioase se împletesc cu acelea, nu cu mult mai vechi, de cititor împătimit. Am constatat, previzibil, că au ajuns să se influențeze reciproc. De exemplu, când citesc scrieri religioase, sunt intransigent în ceea ce privește calitatea cultivată a scriiturii. Nicio evlavie nu poate suplini – părerea mea! – cerințele de stil, de precizie, de claritate. După cum, invers, nu mai pot citi nicio carte beletristică în afara cheii religioase creștin-răsăritene.

Setat într-un anumit fel

citește articolul


EUHARISTIE vs. ateism modern – mesajele martirului Nil DOROBANŢU-Silviu Alupei 28.02.2022

Teofania ca prezență și lucrare nemijlocită a lui Dumnezeu în istorie la părintele Nil Dorobanțu (1920-1977)

La jumătatea veacului trecut, mersul revoluției la români se transformase în tăvălug cu largul concurs al ocupației sovietice și invadase întreaga lume românească, inclusiv Biserica, sufocând orice libertate a conștiințelor și căutând să suspende orice legătură vie a omului cu bunul Dumnezeu. Este interesant de remarcat faptul că atât pătrunderea curentului secularizant (1828-1834), cât și impunerea sa violentă în spațiul românesc (după 1945/1947) s-au produs în urma unor invazii ale imperiului slav din răsărit, sub diferitele sale avataruri. Părea că nimeni și nimic nu va mai putea sta în calea duhului răutății care năvălise în toate ungherele societății românești. (...) Sfânta Euharistie ca prezență nemijlocită și revelată a Mântuitorului este, în același timp, pâine cotidiană și pâine a vieții cu sensul afirmat în Rugăciunea Domnească („pâinea noastră cea de toate zilele...”; „pâinea noastră cea spre ființă...”). Faptul că în și prin sfânta Euharistie Se revelează Hristos nu o proiectează însă într-un registru pur contemplativ de tip platonician, ci presupune, prin consumarea ei, participarea la viața lui Dumnezeu în Hristos, Dumnezeu-om.  Mai bine spus, prin cuminecarea cu sfintele Taine ne unim cu Hristos euharistic până într-acolo, încât sângele Lui curge prin venele noastre, în trupurile noastre. Sau, după cum foarte plastic se exprimă ieroschimonahul Nil Dorobanțu: „prin împărtășire cu Sfânt Sângele lui Hristos ne scăldăm toate celulele și lichidul interstițial și limfa etc. în Euharistia Dumnezeului celui Viu”.

citește articolul


Cine conduce, de fapt, lumea? Sau despre minciuna cu ”Neo-marxismul” capitalismului sălbatic de aziEugen Cojocaru 07.10.2021

Am studiat (și) Karl Marx cu marele filosof al secolului 20, Constantin Noica, în plus cunosc istoria capitalismului sălbatic (cum e numit de specialiști) din secolul 19 și sunt profund uimit de aberațiile cu acuzele de „neo-marxism” aduse conducătorilor (din umbră plus marionetele sus-puse) lumii actuale.

Corifeul mișcării de emancipare și egalitate socială a muncitorilor are puțin în comun cu bolșevismul care a urmărit, în principal, continuarea politicii imperialist-țariste. Totuși, socialismul a avut și efecte benefice asupra situației sociale a celor crunt exploatați: alfabetizare100% (România: 67% analfabeți și fără profesie ante-1945!), s-a ridicat cultura, nivelul de trai, învățământul, sănătatea, industrializare și dezvoltare puternică a tehnicii și științelor etc. Din păcate, s-a format, concomitent,o nouă pătură asupritoare, numită burghezie roșie: conducerea de partid și, în special, aparatul de represiune, Securitatea și Miliția-ultimele două au preluat puterea post-1990, creând o Românie o pseudo-democratică unde ele „se desfășoară” discreționar și absolutist!

citește articolul