Nu există griVlad Mușat 13.08.2020

”În învățăturile Mântuitorului se regăsesc toate instrucțiunile de folosire ale omului nou”

“I can't breathe!”

Credeam că după această pandemie vom învăța o lecție importantă, că vom fi mai buni...

Poate cel mai discutat subiect este cel al lui George Floyd, tânărul american de culoare care a fost omorât de patru polițiști ce l-au imobilizat, unul dintre ei stând cu genunchiul pe gâtul lui George, deși aceasta spunea în repetate rânduri că nu poate să respire.

Oameni buni, rasismul e o mare problemă, iar un om care discriminează nu poate fi numit creștin ortodox, pentru că Hristos a fost întotdeauna cel mai de seamă reprezentant al celor discriminați, al celor aflați în suferință. Practic, Hristos ne-a arătat că suntem egali, că nu ne putem considera superiori, ba chiar, pentru a ne mântui, e nevoie să fim smeriți.

Spuneam în titlu că nu există gri și vreau să cred că îmi dați dreptate, pentru că această neimplicare în problemele care ne afectează (chiar dacă nu direct) va rămâne probabil cel mai mare păcat al omenirii. Unii vor spune că nu ne interesează ce e în SUA, că noi avem destule probleme aici, dar lucrurile nu stau chiar așa. Dacă putem lupta (pașnic) pentru o cauză, pentru a construi niște valori care să însănătoșească societatea, atunci am ales drumul cel bun.

Zilele trecute am văzut o altă știre în care se relata că George Floyd ar fi avut mai multe abateri de la lege. NU despre asta e vorba! Ce facem? Le luăm apărarea criminalilor pentru că victima săvârșise anumite infracțiuni? Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva, punct! Sfinții nu au fost cu toții sfinți de la naștere, ba dimpotrivă (nu vreau să spun că Floyd e sfânt), mulți și-au salvat sufletele în ultimele ceasuri. Nu trebuie să cădem în capcana media și să luăm de bună orice știre, cunoaștem faptul că fake news-urile sunt la ordinea zilei. O cale ar fi să ne coborâm mintea în inimă (așa cum au spus-o întotdeauna marii teologi) și să nu îi judecăm pe cei de lângă noi, să ne luptăm cu răul și să-l biruim prin poziția noastră dreaptă, de creștini cu coloană vertebrală.

Discernământ

O societate care e haotic condusă e normal să se comporte ca o turmă de oi rătăcite. Mulți au profitat de nefericita întâmplare a lui George și, sub pretextul protestelor, au spart magazine și au furat tot ce le-a picat în mână. Vă dați seama ce afectați au fost aceștia, ce au înțeles ei din faptul că rasismul e o boală incurabilă...

Apoi, o altă ciudățenie, unii oameni albi (ce ciudat e să spun asta) le-au pupat picioarele unor persoane de culoare și au cerut iertare pentru tot răul pe care l-au îndurat aceștia din urmă. E o ciudățenie, pentru că nu așa se rezolvă problemele, asta e prostie. Eu, nu sunt vinovat cu nimic pentru suferința unora, nu eu am comis acele atrocități; da, pot schimba perspectiva unora cu ajutorul atitudinii mele, dar în niciun caz nu am vreo vină că m-am născut alb și că s-au întâmplat anumite crime odioase. Fiecare este răspunzător pentru ceea ce face, nu putem să ne asumăm păcatele altora.

Probabil toate duc la un nou regim politic care se va instaura la nivel global. Din păcate, extremiștii încep să iasă la lumină și pare că nimeni nu îi mai arată cu degetul. Grav e că orice regim politic extremist (fie de stânga sau de dreapta) a fost o boală pentru societate.

Avem răbdare

Un lucru e cert, creștinul e binecuvântat, el îl are pe Hristos ca lider și nu poate da greș, în învățăturile Mântuitorului se regăsesc toate instrucțiunile de folosire ale omului nou, tolerant și curat la suflet.

Știm că vin vremuri grele, că mai zboară pietre în direcția noastră, dar noi suntem pregătiți, mereu am fost pregătiți, dovadă chiar ce s-a întâmplat în perioada pandemiei, când creștinii erau nerăbdători să se întoarcă la Sfânta Liturghie.

Cei care vor să ne îndepărteze de propriul suflet și care cred că au câștigat lupta sunt naivi. Răbdarea creștinului este de oțel. Să le mulțumim celor care ne încearcă, da, să le mulțumim că ne scurtează drumul către mântuire și niciodată să nu le răspundem cu rău, să le întoarcem și obrazul celălalt în timp ce îi îmbrățișăm, pentru că ei nu înțeleg (ce trist!)  metamorfoza noastră zilnică, nu înțeleg cum, prin puterea rugăciunii, noi ne luptăm să ne (re)găsim liniștea sufletească, arma care nu se scoate niciodată din teacă, dar care, prin simpla prezență, îi dezarmează pe cei care vor să ne facă o nedreptate. Și, nu uitați motivul nostru de bucurie:Vegheaţi dar, căci nu știţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului (Matei 25:13).

De același autor