Nu vom mai avea nicio scuzăVlad Mușat 29.04.2020

”Iubește-ți departele cu gândul că în curând va redeveni aproapele!”

Perioada grea continuă și nu trebuie să deznădăjduim. Nu ne-am fi așteptat să întâmpinăm Învierea Domnului în acest mod, totuși, asta ar trebui să ne aprindă lumina interioară și să ne fie dor mai tare de Hristos.

Așteptând cu nădejde

Nu avem încotro, va trebui să îndurăm câteva luni această situație. După ce se va găsi vaccinul împotriva COVID-19 și ne vom putea lua viețile înapoi, atunci nu vom mai avea nicio scuză să nu fim mai buni unii cu alții.

Acum dăm un examen, petrecând foarte mult timp cu noi, avem șansa să ne descoperim și să luptăm cu partea din noi care permanent vrea să se predea. Rugăciunea și gândurile bune sunt tratamentele recomandate.

Să trimitem un gând bun și către martirii din temnițele comuniste, marii intelectuali (nu vorbim despre convingerile lor politice de atunci, nu intrăm în alte detalii) care au trecut prin încercări mult mai grele și și-au purtat crucea cu bucurie. Oameni buni, suntem binecuvântați! Putem să folosim tot acest timp, canalizându-ne energia pe lucruri care ne pot hrăni sufletul și mintea. Desigur, neapărat să le combinăm cu puțină mișcare, trupul (templul) trebuie să rămână o construcție solidă.

Întețind dorul

“Și acum acestea trei rămân: credința, nădejdea și dragostea. Dar cea mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13) În vremuri de încercare cele trei virtuți creștine ne salvează! Însă cel mai puternic sentiment este dragostea. Ne e dor să ne îmbrățișăm, să vorbim de aproape, să povestim, suntem dependenți unii de alții și conștientizăm acest adevăr acum mai mult ca oricând. Vorba bună, empatia, rugăciunea pentru aproapele nostru, toate acestea se pot face fară prea mare efort.

Dumnezeu îngăduie această situație pentru a ne întări credința, pentru a ne fi dor de Sfânta Liturghie.

Un alt lucru poate fi pus în discuție, faptul că lumea se va schimba și e important cum va contribui fiecare la această nouă viață. E o luptă în noi și fiecare e nevoit să aleagă cum va ieși din casă, nepăsător și egoist sau altruist și conștient de ce are de oferit. Văzusem într-o poză pe internet un mesaj superb : “Iubește-ți departele!” Aș completa: Iubește-ți departele cu gândul că în curând va redeveni aproapele!

Ne aflăm într-o perioadă în care putem lua lumină în fiecare zi, oferindu-i celui de lângă noi o mână de ajutor. Dacă aveți vecini în vârstă, le puteți face cumpărăturile, puteți să îi ajutați în multe moduri. Vedeți? Hristos lucrează prin oameni și avem posibilitatea să vedem Învierea Lui prin gesturi de acest fel.

Rugându-ne unii pentru alții

Revin, ori de câteori am ocazia, cu cele două învățături pe care Hristos ni le-a lăsat ca fundație:

1."Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din toată puterea ta." (Matei 22, 37)

2."Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." (Matei 22, 39)

Fie că ești de altă religie sau ateu, te rog măcar a doua poruncă să o analizezi și dacă e ceva greșit, poți da cu pietre (metaforic vorbind).

Desigur, așteptăm să vedem minuni (pe care nu le merităm), uitând că doar Toma a fost privilegiat. Am mai spus-o, Dumnezeu nu e iluzionist.

Revenind la ce se întâmplă în ultimele zile, se fac glume pe seama faptului că ne rugăm să nu ne îmbolnăvim. Credeți-mă, sunt și au fost oameni care nu au primit șanse de a supraviețui de la medici, dar care au crezut în Dumnezeu, s-au rugat în pace și s-au vindecat. Nu mă credeți, cercetați!

Respectați-ne credința, respectați-ne ca oameni și nu încercați să ne aruncați în groapa comună a oamenilor primitivi.

Suntem destul de inteligenți să vă înțelegem și vă invităm să vă documentați mai mult, să priviți dincolo de găurile negre ale unei lumi care are nevoie de rugăciuni. Incendiile din Australia, din Amazon și alte moment grele prin care a trecut planeta au stat sub sloganul “Pray for...”. Ce frumoasă ar fi o lume în care fiecare s-ar ruga zilnic în felul său, nu doar în momente dramatice.

Punând inima în mișcare

Și pentru că am zăbovit asupra rugăciunii, iată cum se pogoară lumina când vorbește Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006):

“Aș vrea să nu încetați să vă rugați. Aș vrea să înțelegeți că dacă există vreo protecție care se întinde peste societatea umană, peste țara noastră, aceasta este puterea rugăciunii. Să nu faceți o rugăciune de rutină – puneți-vă în mișcare inima, umpleți-vă de fiorul rugăciunii. Sunt convins că mulți dintre dvs. Se roagă; și eu m-am rugat, și am crezut că știu să mă rog până am ajuns în închisoare. Abia acolo am descoperit că nu știam să mă rog. (…) Dacă nu te pătrunde fiorul credinței din creștet până în tălpi, nu ești în rugăciune adevărată. Nu este ușor. Dar dacă persiști, Dumnezeu te ajută, îți dă harul rugăciunii.” (vorbele pline de înțelepciune au fost rostite în cadrul Conferinței ASCOR ținută la București în 1998, în Aula Magna a Facultății de Drept și mi-am permis să le preiau de aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-calciu-despre-rugaciune/).

Așadar, să revenim în biserici mai puternici în credință și să avem curajul să fim mai buni cu cei de lângă noi. NIHIL SINE DEO!

 

De același autor