„Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu!” (I Cor. 3, 19)

Opriți războiul! Vlad Mușat 09.05.2017

Şi de noi depinde frumuseţea acestei lumi

Nu mai pot deschide televizorul, nu mai pot citi un ziar, fără să fiu bombardat psihic cu știri tulburătoare. Ceea ce se întâmplă acum în Siria este dovada că omul nu a învățat nimic din greșelile trecutului și nu știu dacă o va face vreodată.

Nu fiţi pasivi!

Aceeași sete de putere care lasă în urmă victime colaterale, familii îndurerate, drame nemaiîntâlnite. Din păcate cei care se declară ”pacificatori” și “apărători ai credinței”, scot sabia din teacă, deși adversarul e lipsit de apărare. Hristos, Dumnezeu întrupat, a simțit pe propria piele cruzimea de care dăm dovadă și drept răspuns a scos din teaca inimii sabia dragostei.

În ziua în care a fost vândut de Iuda, unul dintre apostoli a sărit în apărarea Mântuitorului și a scos sabia, tăind urechea slugii arhiereului. Atunci Hristos a replicat : “Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!” (Matei 26, 52). Iată cum trebuie reacționat în astfel de momente cheie.

Ne întristăm când vedem mame care spală cu lacrimi trupurile lipsite de suflete ale pruncilor și ne simțim neputincioși, resemnați.  Aici greșim de fapt, aici este punctul nevralgic, lipsa de implicare, resemnarea, neconștientizarea faptului că suntem capabili să aducem pacea pe pământ.

“Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Matei 5, 9). Schimbarea trebuie să înceapă nu de mâine, ci din această clipă! Avem toate motivele să zâmbim, să fim buni, să ne ajutăm reciproc, să oprim războaiele. Societatea este alcătuită din fiecare individ, fiecare individ e o rotiță importantă a mecanismului. Gândiți-vă că suntem cu toții un trup, iar separat, unul este o mână, altul inima, altul creierul… Făcătorii de pace de-a lungul istoriei au fost oameni simpli care au acționat, nu au privit pasivi la această piesă de teatru, unde toate personajele au parte de un sfârșit tragic.

Războaiele religioase versus Dumnezeu

Sunt ortodox și prin Hristos sunt îndemnat să fiu tolerant și iubitor. Când mă gândesc la toleranță nu mă refer la granița trasată astăzi de câțiva neaveniţi. Mă gândesc la înțelegerea celui care s-a născut diferit, care a ales diferit, fără a se sui cu bocancii plini de noroi pe gâtul aproapelui. După cum se observă, un pericol al acestui secol îl reprezintă fanatismul religios, rudă de gradul 1 cu prostia și nebunia. Înțelepciunea, smerenia, dragostea sunt armele celui ce a înțeles viața în Adevăr. Veţi observa cum o mână de impostori se proclamă apărători ai credinței, doar pentru a păcăli mulțimea ușor de manipulat. În realitate, fie sunt necredincioși, fie nebunia lor a atins paroxismul și chiar se cred salvatorii planetei.

De exemplu, în campania electorală din SUA, Trump a citat din Biblie, asta după ce anunțase că nu îi pasă de încălzirea globală. Fariseism ambalat frumos. Putin și Bashar al-Assad au planuri comune, cel din urmă aruncând cu bombe chimice în copiii propriului popor, în timp ce soția lui posta pe rețelele de socializare poze ce făceau referire la campaniile umanitare pe care le susține. Kim Jong-un își torturează populația și testează rachete nucleare. Mă simt ca  într-un film horror în care victimele mor, iar călăii își continuă planurile diabolice.

Tehnologia de a fi oameni

Am evoluat mult din punct de vedere al tehnologiei, putem călători în spațiu, dar nu ne interesează cea mai importantă călătorie, cea interioară. Putem trăi în pace unii cu ceilalți, dar din păcate nu acesta e scopul celor care ne conduc. “De ce să împart averea cu cel sărac și să nu mă bucur de toate plăcerile lumii? O viață am!” Așa gândesc borfașii planetei, doar confortul lor contează, asta în timp ce mulți copii mor de foame. Revin la noi: câtă risipă facem? Câtă mâncare aruncăm, de exemplu? Vă spun eu: cât să salvăm un copil înfometat!

“Izbăvește-mă de cel rău!”

Îl rugăm zilnic pe Tatăl nostru să ne izbăvească de cel rău, care capătă doar puterile pe care i le acordăm. Dimensiunea cozii acestuia i-o hotărâm noi, prin acțiunile noastre. Nu cunosc metode de a schimba lumea, dar hai să încercăm de astăzi să nu mai facem rău, să fim mai atenți la nevoile aproapelui, să cumpărăm o pâine pentru un nevoiaș, să ne rugăm de sănătatea celor ce ne vor răul.

Există oameni care se îmbogățesc spunându-vă cine sunteți şi cum să vă iubiți. De ce avem nevoie să ne descopere cineva? De ce nu începem noi această muncă migăloasă de a căuta pepite de aur în interiorul nostru?

Nu cunosc metode de a schimba lumea, dar hai să încercăm de astăzi să nu mai facem rău, să fim mai atenți la nevoile aproapelui, să cumpărăm o pâine pentru un nevoiaș, să ne rugăm de sănătatea celor ce ne vor răul. Şi de noi depinde frumuseţea acestei lumi!

Siria, locul unde iubirea încă supravieţuieşte (foto: theglobeandmail.com)

 

De același autor