Papa Francisc ne-a arătat fățarniciiGabriela Băducu 27.06.2019
”Stima pentru țară și pentru frații noștri români este mai joasă decât talpa încălțămintei”
La douăzeci de ani de la prima călătorie a unui papă într-o țară ortodoxă, papa Francisc repetă istoria, la sfârșitul lunii mai aflându-se în România pentru câteva zile. De această dată vizita a avut caracter diferit, papa ajungând acasă la enoriașii catolici. Dacă inițial organizatorii acestui eveniment s-au temut cu privire la reacția majorității ortodoxe, românii s-au dovedit a fi gazde primitoare, întâmpinându-l cu respect pe reprezentantul Bisericii apusene. Mai mult decât atât, televiziunile și-au dedicat întregul program vizitei papale, iar internauții au bombardat rețelele de socializare cu mesaje pline de admirație la adresa protagonistului acestui pelerinaj mult așteptat.
Vrăjiți de aerul occidental
Pe de altă parte, vizita papală a fost ocazia perfectă pentru demascarea numeroșilor farisei, care critică cu vehemență religia ortodoxă și neagă rolul Bisericii în societatea românească. Imediat după Sfintele Paști am fost martora următorului dialog „- Ieri a venit preotul la noi, pe scara blocului. - De ce a venit? - Cine știe, o fi rămas fără bani.“. Altfel, aceleași persoane sunt pline de admirație cu privire la vizita papei în România! Am urmărit, pas cu pas, reacțiile celor care obișnuiau să renege învățătura ortodoxă și care acum, la fiecare discurs al papei, la fiecare gest al acestuia, exaltau, fără a înceta însă a-l compara cu reprezentanții ortodocși. La finalul celor patru zile ale vizitei papei în România, să mă iertați că nu voi da crezare așa-zisei emoții, așa-ziselor trăiri spirituale ale unora ori altora atât de lesne impresionabili.
Arama pe față
În momentul în care vizita papală devine încă un motiv pentru a împroșca cu noroi în Biserica Ortodoxă Română, mă întreb dacă nu cumva s-a manifestat din plin nu credința sinceră, ci ipocrizia. Ce altceva aș putea să cred, din moment ce discursurile papei inspirate din Sfânta Scriptură – a se vedea Predica de pe munte, Matei 5 – 7, sunt distribuite frenetic, dar când vine vremea ca fiecare dintre noi să răspundem chemării Domnului, devenim maeștrii eschivării? Cum vă așteptați să fiți credibili, când apreciați faptul că s-au strâns 85.000 de oameni în pelerinajul de la Șumuleu Ciuc, dar când semeni de-ai voștri se strâng laolaltă pentru a o cinsti pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, considerați că este vorba despre ignoranță și manipulare în masă? Cum poți pretinde că nu e ipocrizie, când primești cu admirație vestea beatificării unor episcopi greco-catolici români, de altfel demni de pomenire, care și-au dat viața pentru Dumnezeu în timpul regimului comunist, dar nu cinstești și memoria altor mii de români ortodocși care au înfruntat cu stoicism, până la moarte, batjocura și chinurile reeducării de la Pitești și nu numai, în numele Sfintei Treimi? – a se vedea volumul ”Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide
Același mesaj, reacții diferite
Fără a fi duplicitar, nu poți susține că într-adevăr prețuiești pe cineva care susține familia, când tu însuți ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru a ataca familia creștină. Cum poți îmbrățișa mesajul papei Francisc transmis chiar înainte să ajungă la noi în țară - „Vin între voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învățăm să păstrăm rădăcinile și familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor și al fratelui de lângă noi“, când pentru tine taina cununiei nu este altceva decât un dans caraghios în jurul unei mese? Cum pretinzi să fii crezut, când pentru aceeași idee, în mod peiorativ îl etichetezi conservator pe patriarhul român - „să apărăm şi să promovăm familia creştină tradiţională formată din bărbat, femeie şi copii, într-o Europă cu un evident declin demografic“, iar în schimb, papei Francisc îi acorzi un ropot de aplauze? De ce? Doar pentru că nu este român? Doar pentru că nu face parte din tagma obișnuită să încaseze toate loviturile pentru orice merge prost în societatea românească? Cum ar spune Mântuitorul: ”Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!”
De ce nu căutați în propria ogradă?
Am urmărit cum toți jurnaliștii îl lăudau pe papă pentru smerenia și modestia sa, pentru exemplul demn de urmat de a folosi un simplu Logan. Am urmărit, de asemenea, cum în momentul în care Loganul s-a transformat într-un ISUZU, toți au tăcut. Am văzut, în același timp, cum parte din mesajul papei transmis din Catedrala Mântuirii Neamului a făcut furori: „nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem, să împărțim, nu să adunăm, să-i săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor” și cum unii se întrebau, poetic, de altfel, „unde găsim și noi un Logan cu dotarea asta rară, cu care ai venit matale? Unde găsim un Logan cu opționalul suflet, ca al tău?“ Eu vă propun să nu căutați prea departe, ba dimpotrivă, chiar în ograda țării noastre cercetați și veți găsi oameni cu suflet mare, care găsesc disponibilitatea de a îi ajuta pe alții nu doar cu vorba, ci mai ales cu fapta și fără prea multă zarvă. Veți găsi preoți care se străduiesc să hrănească săptămânal enoriașii mai puțin favorizați din parohie. Veți găsi preoți care au transformat casa parohială în centru de zi pentru treizeci de copii, pentru care dușul cu apă caldă e un lux. Veți găsi preoți care luptă pentru viață până într-acolo încât au ajuns să găzduiască peste trei sute de copii abandonați. Îi veți găsi, dar sigur veți gândi că tot ce fac e spre folosul lor. Îi veți găsi, cu siguranță, dar îi veți trece cu vederea, că doar sunt români, deloc interesanți, precum sunt cei din Occident; nu faptele vorbesc de la sine, ci originea contează, nu-i așa? „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.“ – Matei 23, 27-28
Daruri, rugăciune, dar mai ales prefăcătorie
Am urmărit, de asemenea, cum toată lumea s-a entuziasmat, afară din cale, de faptul că papa Francisc s-a rugat pentru binecuvântarea României. Poate pentru aceștia este o noutate, însă în cadrul fiecărei sfinte liturghii sunt înălțate rugăciuni pentru țară - a se vedea Ectenia mare: „Pentru sfânt locașul acesta, țara aceasta, pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință viețuiesc în ele, Domnului să ne rugăm!“ Dar, de vreme ce nu sunt rostite de vreun reprezentant al Vaticanului, nu captează deloc atenția. Tot astfel, am urmărit cum în mărinimia sa, suveranul pontif a dăruit sanctuarului de la Șumuleu Ciuc bine-cunoscuta distincție reprezentată de trandafirul de aur și trebuie să recunosc că am rămas uimită, constatând că nimeni nu reacționat, nimeni nu a găsit o altă utilitate darului, nimeni nu a considerat că valoarea acestuia și-ar fi găsit mai degrabă trebuința într-o școală ori într-un spital care necesită aparatură nouă ori renovare. Pesemne că avem nevoie de spitale și de școli funcționale doar în funcție de conjunctură, doar atunci când un asemenea argument dă bine pe ecran, iar nu pentru că le-ar păsa cu adevărat cârcotașilor de carieră.
”Năravul din fire n-are lecuire”?
Românii au dat curs invitației papei de a merge împreună, uniți, însă într-un mod curios, uitându-și, parcă, propria credință. Din nefericire, asta ne caracterizează: stima pentru țară și pentru frații noștri români este mai joasă decât talpa încălțămintei, iar încrederea în tot ce e autohton e și mai mică. Astfel, nu avem încredere în dascăli și ne dorim ca toți copiii noștri să studieze în străinătate. Nu avem încredere în medicii români și preferăm să fim consultați de medicii din Occident, care, ce să vezi, au absolvit facultatea în România. Dăm buzna în agențiile de turism pentru a căuta oferte prin țări străine, când articole de specialitate din alte state cataloghează România drept una dintre cele mai frumoase țări din Europa și o recomandă cu toată încrederea. Avem numeroase lăcașuri de cult în care preoții se roagă cu ardoare pentru noi și pentru țară, dar noi îi căutăm și îi lăudăm pe cei de alte confesiuni, fiind gata, la prima strigare, să abandonăm dreapta credință.
Dacă vom privi mai atenți în jurul nostru, vom găsi și oameni frumoși, și locuri minunate, cu condiția să nu proiectăm asupra lor propria urâțenie sufletească.
”Jurnaliștii l-au lăudat la unison pe papă pentru smerenia și modestia sa, pentru exemplul demn de urmat de a folosi o simplă și inocentă Dacia Logan.”