Prinși între două lumiGabriela Băducu 12.01.2018
Tihnă și balamuc, bucurie și groază, întuneric și lumină…
Câteva secunde și încă un an se scurge, trecând de partea imuabilului trecut. Fie că s-au adunat în piețe, unde numărătoare inversă a început, fie că aplaudă orchestra care a încheiat ultimul vals de dinaintea spectacolului de artificii, oamenii sunt nerăbdători să dea uitării tot ce-au pătimit în anul ce stă să se încheie, cu speranța că momentele fericite se vor repeta, ba chiar se vor înmulți în viitor.
Atmosferă de război
Negreșit, mai sunt și cei care, puțini de altfel, întâmpină noul an cu sufletele îndulcite de ultimul condac al acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, pe fundalul dangătului de clopot. În biserică, tihna plutește peste oamenii încântați să-L laude pe Dumnezeu, iar afară..., ei bine afară focul de artificii a început, zgomotul produs de materialul exploziv inducând mai degrabă o stare de groază, nicidecum de sărbătoare, de parcă dincolo de zidurile sfântului lăcaș s-ar dezlănțuit o abominațiune greu de imaginat.
Un gest extrem
Veți considera că s-ar cuveni să fim îngăduitori cu noi înșine și că ne putem oferi o dată în an câteva minute de bucurie. Poate comparația de mai sus este extremă. Însă extreme nu sunt câteva cuvinte așternute pe o hârtie ce se va îngălbeni de vreme, ci extrem a fost gestul Mântuitorului, Care, Dumnezeu fiind, pentru fiecare dintre noi S-a întrupat - „Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.” – Luca 9, 55 și a acceptat, nu doar umilințe nenumărate, ci chiar moartea - „Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia.” – Marcu 10, 33-34. Și a făcut acestea toate, nu pentru a ne oferi o bucurie știrbită, care trece repede și lasă în urmă amărăciunea care schilodește sufletul, ci pentru a ne dărui înălțătoarea bucurie – „Iar acum vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.” – Ioan 17, 13. La o asemenea jertfă, câteva minute de rugăciune nu sunt deloc exagerate.
Timpul înnoirii
Lăsând deoparte diferitele modalități în care am petrecut cumpăna dintre ani, există unanimitate cu privire la faptul că perioada este propice pentru analizarea anului ce a trecut și pentru stabilirea unor noi obiective. Se poartă, mai cu seamă, introspecțiile menite a te cunoaște pe tine însuți și a te dezvolta, ajungând un spirit dezinvolt și tinzând către echilibrul emoțional mult promovat. Pesemne că echivalentul acestei metode psihologice pe plan duhovnicesc ar trebui să fie reprezentat de asumarea crucii și urmarea lui Hristos, măcar acum, dacă nu cumva a fost făcută la 1 septembrie (începtului anului bisericesc), întrucât „Cel ce nu-și ia crucea și nu-mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” – Matei 10, 38. Poate că mulți dintre creștinii practicanți s-au angajat cu fermitate să-și asume crucea încă de la începutul toamnei, fiind prezenți la fiecare sărbătoare. Nici pentru aceștia din urmă n-ar fi inoportună o măsurare a distanței care s-a strecurat, cu mult succes, între fiecare dintre ei și Mântuitorul. Câți au reușit cu adevărat să se bucure de nașterea pruncului Hristos și câți I-au deschis ușa inimii rămâne un mister. „Iată , vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” – Luca 2, 10-11
Regrete tardive
Un mister care poate fi lesne elucidat, însă, din nefericire, rezultatul nu este prea încurajant. Ținând cont de traficul infernal dinaintea Crăciunului, românii, așa săraci cum se declară, s-au lăsat orbiți de febra cumpărăturilor, nefiind în stare să se mai ghideze, precum odinioară magii, după steaua ale cărei raze nu s-ar fi propagat mai departe de Betleemul din interiorul fiecăruia. Au fost mai preocupați să jupoaie șoriciul de pe porc și să-și umple cămara cu cărnuri decât să intre în atmosfera sărbătorii, primind colindătorii ori vestind chiar ei nașterea Mântuitorului. Poate dacă orișicare ar fi reușit, de-a lungul vremii, să rupă o fărâmă din prețiosul său timp și să mărturisească venirea lui Hristos pe pământ, atunci nu ar mai exista tineri ortodocși care să întrebe dacă nu cumva Crăciunul este inventat de noi și ce anume sărbătorim cu acest prilej.
Dreptatea se strâmbă!
Întorcându-mă la planurile pentru noul an, vă sfătuiesc să nu umpleți lista, pentru că Dumnezeu îl cunoaște pe oricare dintre noi – „Și perii capului vostru, toți sunt numărați.” – Luca 12, 7 cu nevoile, suferințele, dorințele și de fiecare se va îngriji – „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit.” – Psalmul 22, 1-2) Dar dacă e musai să vă propuneți ceva, propuneți-vă să fiți mai vigilenți, să fiți mai înțelepți, să nu cedați nicicum în fața prostiei. Nu vă mai lăsați pradă cercului vicios creat de controversatele proiecte ale politicienilor care, cu siguranță, nu au fost inițiate din prea multă considerație pentru dumneavoastră, cetățenii conștiincioși care i-ați ales. Renunțați la talk-show-urile cu temă politică, care prezintă legile justiției pe fiecare parte, dar mai ales pe cea agreată de cel care le emite cec-urile lunare. Dacă ei, reprezentanții poporului român au dezincriminat infracțiunile de ofensă adusă unor însemne și defăimarea țării și a națiunii, primând libertatea de exprimare, vasăzică unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din condițiile primordiale ale progresului societății și tendința de reducere semnificativă a limitelor de pedeapsă, introdusă prin noua lege penală, în fața demnității poporului român, dacă ei s-au limitat la enumerarea simbolurilor naționale în Constituție și atât, fără să fie prevăzută vreo pedeapsă pentru cei ce le profanează, la ce bun vă mai asteptați din partea lor?
Cât aveți Lumina....
Dar pentru că mi-am propus să nu zăbovesc prea mult asupra acestui subiect, deloc plăcut, desprins parcă din scenariul unui parodii de proastă calitate, revin la anul ce ne stă înainte și vă recomand să ieșiți din întunericul ce apasă tot mai greu cu fiecare zi, lăsați lumina să vă învăluie „Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.” – Ioan 12, 36 și să vă poarte în iubirea Lui Dumnezeu „Rămâneți întru iubirea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui.” – Ioan 15, 9-10
Dacă ei, reprezentanții poporului român au dezincriminat infracțiunile de ofensă adusă unor însemne și defăimarea țării și a națiunii, vasăzică unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din condițiile primordiale ale progresului societății, dacă ei s-au limitat la enumerarea simbolurilor naționale în Constituție și atât, fără să fie prevăzută vreo pedeapsă pentru cei ce le profanează, la ce bun vă mai așteptați din partea lor?