30 de ani de prietenie și partneriat româno-german în EuropaDr.phil. Cătălina Ene Onea 31.08.2022
Conferință de presă și concert cameral la Berlin pentru promovarea Festivalului Internațional „George Enescu“ 2023
În cadrul programelor culturale organizate în contextul a „30 de ani de prietenie și parteneriat România-Germania în Europa“ (pe 21 aprilie 1992, la București, România și Germania au semnat „Tratatul între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa“), E.S. Doamna Adriana Stănescu, Ambasadorul României în Republica Federală Germania, și domnul Cristian Niculescu, directorul Institutului Cultural Român la Berlin, au invitat în data de 22 august 2022 la un concert cu participarea extraordinară a laureaților Concursului Internațional „George Enescu“ - ediția 2020, violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Ștefan Cazacu. Acompaniați la pian chiar de Cristian Niculescu, deja foarte cunoscut și îndrăgit artist român la Berlin, cei doi tineri muzicieni au prezentat un program cuprinzând lucrări de Enescu, Schumann, Ysaÿe, Beethoven ș.a., încă de la primele acorduri convingând publicul prezent la sediul Ambasadei României din Dorotheenstraße Berlin de talentul și virtuozitatea lor.
Absolvent al Universității Transilvania din Brașov și al unui master la University of Music and Performing Arts în Graz, Austria, Valentin Șerban a ridicat în picioare publicul de la Ateneul Român cu interpretarea Concertului de Vioară în Re minor, op. 47, de Sibelius, care i-a adus Marele Trofeu al Competiției de Vioară din Cadrul Concursului Internațional „George Enescu“ 2020/2021. De asemenea, este câștigătorul altor numeroase competiții muzicale naționale și internaționale, ca de ex. Concursul Național de Interpretare Muzicală „Mihail Jora“, Concursurile Internaționale „Ștefan Ruha“ și „Remember Enescu“ (România), Competiția Internațională „Andrea Postacchini“ (Italia). Valentin Șerban este și singurul muzician român din toate timpurile care a cântat pentru public complet pe întuneric: Eyes Wide Shut Concert este un recital solo de 60 de minute, în care tânărul violonist abordează un repertoriu complex (Bach, Kreisler, Enescu, Paganini, Ysaÿe) în completă beznă...
Născut într-o familie de muzicieni de marcă – părinții săi sunt violoncelistul Marin Cazacu și flautista Constanța Cazacu –, Ștefan Cazacu și-a început educația muzicală încă de la vârsta de 6 ani. A absolvit cu rezultate deosebite Universitatea Națională de Muzică din București (bachelor și master, clasa Răzvan Suma) și s-a supraspecializat cu o bursă la University of Music and Performing Arts din Vienna, Austria, precum și la numeroase cursuri de măiestrie, cu profesori de renume internațional, precum Reinhard Latzko, Wolfgang Boettcher sau Frans Helmerson. Din 2011 colaborează constant cu Violoncellissimo, ansamblu muzical cameral format la inițiativa renumitului violoncelist Marin Cazacu, din dorința de a deschide un nou drum în promovarea muzicii şi a tinerelor talente din România. Ștefan Cazacu a câștigat premiul al treilea la secțiunea violoncel din cadrul Concursului de Interpretare „George Enescu“ 2020, interpretând în finală Concertul pentru Violoncel și Orchestră în Si minor, op. 104, de Dvořák. Cântă pe un violoncel de colecție, construit în anul 1917 în Italia, la Torino, de celebrul lutier Georg Ullman, instrument primit cadou de la tatăl lui.
După un concert „de zile mari“ la Berlin, cei doi muzicieni au încântat chiar și în afara scenei prin jovialitatea și autenticitatea de care au dat dovadă, atribute care le completează proverbialul „talent cu carul“ și miile de ore investite în pregătire, mai ceva sportivii de performanță în cantonament. Cu zâmbetul pe buze, veseli, zâmbitori și glumeți, au stat de vorbă în liniște cu toți cei care au ținut să îi felicite sau să facă o fotografie cu ei, uitând parcă și de foame și de sete. Pe fața lor se citea împlinirea unui moment reușit: după săptămâni întregi de repetiții și studiu individual intens, un concert de succes cu Orchestra Română de Tineret la Elbphilharmonie Hamburg și o seară de vis la Ambasada României din Berlin, în care alături de pianistul Cristian Niculescu s-au încumetat să prezinte în primă audiție în această formulă și o lucrare complexă mai puțin cunoscută a lui Enescu, Trio în Sol Minor pentru vioară, violoncel și pian (lucrare scrisă de Enescu pe nerăsuflate când se afla în spital, și transcrisă mai târziu de Pascal Bentoiu), cei doi au putut răsufla ușurați, în adevăratul sens al cuvântului. Pe chipurile lor luminoase se putea vedea acum bucuria la gândul unor ore liniștite rămase de petrecut în Berlin, înainte de zborul de întoarcere acasă, timp pe care și-l planificaseră deja pentru a... încerca arcușuri noi.
Concertul celor doi laureați Enescu la Berlin a fost prefațat de o conferință de presă dedicată prezentării Festivalului „George Enescu“ - ediția 2023, și a noului director artistic al festivalului, maestrul Cristian Măcelaru, moderată de jurnalistul Robert Schwartz, director al redacției în limba română a postului Deutsche Welle. La întâlnirea deschisă prin cuvântul de salut al E.S. Doamna Ambasador Adriana Stănescu au luat parte Cristian Niculescu, directorul Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu“ din Berlin, Iosef Ion Prunner, pianist și dirijor, director artistic al Corului Filarmonicii „George Enescu“ București, Cristian Măcelaru, director artistic al festivalului „George Enescu“, Cristina Uruc, director interimar Artexim (instituție publică a Ministerului Culturii din România, care organizează Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu“), precum și Maerstro Wladimir Jurowski, dirijorul principal și directorul artistic al Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, cel care a îndeplinit până anul trecut rolul de director artistic al Festivalului Enescu. La întrebarea mea despre „provocarea“ de a prezenta muzica lui George Enescu în lume, Cristian Măcelaru, în prezent într-un „maraton muzical“ prin Europa, după cum a glumit jurnalistul Robert Schwartz – în doar câteva zile, maestrul are de susținut concerte la Londra, Hamburg, Viena, Bruxelles – , a ținut să accentueze că „lumea este categoric pregătită să primească muzica lui Enescu“, iar Wladimir Jurowski și-a împărtășit experiența personală cu muzica enesciană, comparând-o cu o învățarea unei limbi străine: „odată ce ajungi să înțelegi muzica lui Enescu, nu îți mai poți imagina cum este fără ea“; Jurowski a atras totodată atenția asupra faptului că muzica lui Enescu, profund ancorată în tradiția muzicală a secolului al XX-lea, este o bază solidă și pentru muzica secolului al XXI-lea, ceea ce stă în prim-planul Festivalului Internațional „George Enescu“.
Această invitație, venită neașteptat pentru mine, în toiul unei veri caniculare la Berlin, m-a făcut să îmi amintesc cu mare plăcere de primul Festival „George Enescu“ în Germania, organizat în anul 2005, la Heidelberg și Mannheim, de Societatea Culturală „Alexandru Ioan Cuza“ – la inițiativa directorului Josef Herlo – și la care eu am îndeplinit atunci rolul de corespondent de presă oficial al Festivalului. Programul complet, interviurile strânse în aproape două săptămâni de festival, fotografiile făcute, impresiile, emoțiile și ecourile acelei prime ediții, la care am avut ocazia să cunosc atât de mulți artiști români talentați, recunoscuți la nivel internațional, care astăzi continuă să scrie istorie vie în întreaga lume (Remus Azoiței, cel mai tânăr profesor din istoria Royal Academy of Music din Londra, Liviu Prunaru, concertmaistru la Concertgebouw în Amsterdam, Răzvan Popovici, inițiatorul și directorul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră „SoNoRo“ ș.a. ) au rămas întipărite în paginile Jurnalului de festival, pe care l-am numit, după senzațiile sinestezice experimentate, Polifonia culorilor auditive (editura Confession, Ploiești 2006). Am scris această carte cu imensă bucurie în suflet în acele zile de tumult muzical, având onoarea de a o lansa chiar la concertul de deschidere a celei de a doua ediții a Festivalului, în Sala Oglinzilor de la Palais Prinz Carl Heidelberg, chiar la poalele ruinelor celebrului Castel din Heidelberg, pe fundal muzical enescian, oferit de Duo-ul de vioară/pian Remus Azoiței/Eduard Stan, care între timp a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru pian și vioară de George Enescu (Hänssler Classic, 2007), iar de curând a serbat 20 de ani de activitate concertistică internațională comună.
Privind în urmă, cred că participarea mea la Festivalul Enescu de la Heidelberg mi-a îndreptat iremediabil sufletul către muzica clasică, trezindu-mi interesul de a mă documenta în acest sens, de a asculta și înțelege, și mai ales de a simți muzica, de a o lăsa să curgă prin mine ca oxigenul prin sânge, fără de care plămânii nu ar putea să își îndeplinească funcția vitală prin care ne ajută să trăim. De fapt, atunci cred că mi s-a deschis în față o întreagă lume, nu doar una muzicală, ci una complexă, completă, chiar dacă uneori complicată, mereu fascinantă, mereu hipnotizantă, care m-a ajutat de multe ori să înțeleg mai bine viața în sine, și m-a binecuvântat cu prietenii și experiențe muzicale care m-au îmbogățit spiritual. Nu mi-aș putea imagina viața fără muzică, la fel cum nu mi-aș putea imagina muzica fără poezia din muzica clasică. Pentru că între poezie și muzică există o interdependență totală, de la care pornește chiar viața însăși.