Mi-am amintit de curând de primele teme de școală primite de obicei după încheierea vacanței mari: „Scrieți o compunere de o jumătate de pagină despre cum v-ați petrecut vacanța de vară”; și mă gândeam zâmbind, că, dacă aș fi pusă acum în postura aceasta, cu greu aș alege ce aspecte să menționez în doar jumătate de pagină, având în vedere că vara lui 2023 m-a îmbogățit cu o mulțime de experiențe și emoții (inter)culturale. Spre fericirea mea, rubrica de față îmi oferă cadrul perfect pentru a împărtăși mai pe larg cele trăite/descoperite/încercate/probate în ultimele luni, la Berlin, și nu numai.
Sunetul Botaniei și noaptea castelelor
citește articolul
”Ce ritm nebun de viață, ce ritm nebun de moarte!”
citește articolul
„O furtună de sentimente: tristețe, dor de casă, fericire, viața însăşi... “
Simplitate. Rafinament. Trăire autentică. Un adevărat bun gust al unui fado la cel mai înalt nivel. Așa aș caracteriza în doar câteva cuvinte concertul interpretei de muzică fado recunoscute la nivel internațional, Mariza, revenită în 8 martie 2023 la Sala Palatului din București.
citește articolul
Ascultând cu interes discursul marelui regizor Steven Spielberg, care, la primirea Ursului de Aur Onorific pentru întreaga carieră, a declarat în cadrul celei de-a 73-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (16-26 februarie 2023), că acum, în sfârșit, nu îi mai este frică de urși, și parafrazând totodată în gând un celebru titlu de piesă de teatru, m-am surprins întrebându-mă: „Cui îi este frică de... Ursul de Aur?“ Mie, una, cu siguranță că nu!
Printre ”îmblânzitorii de urși”
citește articolul
Trenul regional RE2, care pleacă din Berlin spre Cottbus din oră în oră, se leagănă pe șinele din Spreewald (pădurea râului Spree, cel care trece prin capitala Germaniei), îngânând un calm apel la liniște și liniștire. Fără semnal constant de telefon sau internet, doar tu cu gândurile tale, fără vagon restaurant sau bistro, doar tu cu apa și gustarea din dotare, odată ce te apropii de Cottbus, ești parcă mai aproape de tine. La doar 100 de km de forfota cosmopolitului Berlin, micul orășel german atestat documentar la 1156, păstrând și astăzi un flair medieval, și în care mai trăiește încă o parte din minoritatea sorbilor în Germania (de aceea pe plăcuțele cu nume de străzi sau clădiri se întâlnesc inscripții bilingve), se transformă de multe ori într-un portal spre o altă lume: tumultul metropolei dispare, agitația se estompează, cadența pașilor scade, până și ritmul inimii încetinește, oferindu-ți astfel răgazul unei respirații în plus.
În ritm de film
citește articolul
