Berlinala 2024: caleidoscop de stări și fapteDr.phil. Cătălina Ene Onea 04.03.2024
Prima zi a Berlinalei de după deschiderea oficială a Festivalului în data de 15 februarie 2024 am început-o într-un restaurant asiatic din vestul Berlinului. Având pofta de noodles chinezesc, mi-am comandat o porție și m-am așezat pe banca din fața localului, profitând de câteva raze de soare și de cele 15 grade anunțate în acea zi – o primăvară anticipată, un timp cald care avea sa fie în acord cu zilele din ce în ce mai fierbinți ale Berlinalei ce tocmai începea.
O apariție
Lângă mine la masă, un student la master cercetând tema „surse de lumină și influența lor asupra corpului uman“, un băiat lungan și roșcovan, timid dar simpatic. A intrat în vorbă, i-am povestit că tocmai merg la o conferință de presă de la Berlinală, când lângă noi, chiar pe lucrurile mele, se așează deodată o doamnă mai în vârstă, cu o privire fixă, atințită asupra mea și a „pistruilor“ de pe fața roșcovanului, care imediat a fost avertizat că „ar trebui să nu mai stea atât la soare și nici să nu mai mănânce toate prostiile și chimia din mâncarea asiatică“, remarcă aruncată la adresa farfuriei mele, pe care doamna se pare că o putea mirosi ca „sursă de boală“, cu un nas foarte fin, poate chiar prea fin pentru lumea asta... S-a ridicat apoi brusc de la masă și a plecat să îl întâlnească pe soțul ei (posibil imaginar), „inginer adevărat, de pe vremuri, nu cum apar acum tot felul de meserii necunoscute“, lăsându-ne cu farfuriile noastre de „chimie chinezească“ încă neterminate.
Am plecat amuzată de această scenă, luându-mi la revedere de la roșcovanul puțin derutat de doamna cu nas fin și m-am îndreptat spre Berlinale Palast pentru a-mi ridica acreditarea de presă. Apoi am intrat direct la conferința de presă a filmului „La cocina/ The Kitchen” (USA, Mexic, r. Alonso Ruizpalacios) din competiția oficială, pentru a o descoperi foarte reținută și discretă pe Rooney Mara, o actriță care mă uimise în trecut prin dezinvoltura și curajul cu care abordează roluri dintre cele mai variate și complicate.
”Black tea” și câteva discuții
La o discuție relaxată cu mai mulți colegi jurnaliști în lounge-ul Campari, sponsor oficial al Festivalului, alături de Armani, Uber și ZDF, am trasat mai apoi direcțiile de bază pentru ediția 74 a Berlinalei și am pornit cu elan spre o nouă aventură. Anul acesta au pășit pe covorul roșu de la Berlin chiar mai multe staruri de la Hollywood, precum Matt Damon, Adam Sandler, Sharon Stone, Amanda Seyfried ș.a., legendarului regizor Martin Scorsese i s-a decernat Ursul de Aur Onorific pentru întreaga activitate, iar conferințele de presă s-au transformat rapid în scenă de dezbatere, combinând întrebări incomode cu răspunsuri ciudate, dar și întrebări profunde cu răspunsuri aplaudate. Am avut ocazia personal să pun o întrebare legată de un concept din studiile de interculturalitate, pe care l-am analizat în teza mea de doctorat, în cadrul discuțiilor despre filmul „Black Tea” (r. Abderrahmane Sissako) din Competiție, care tratează tema migrației din Africa spre Asia: https://www.youtube.com/watch?v=EBVzdDzbh98 (min. 51.33)
Printre românii mei
Premiera oficială a singurului film românesc prezent în Festival anul acesta, în secțiunea Forum, „Săptămâna mare/ Holly Week” (Romania, Elveția, r. Andrei Cohn), distins în 23 februarie cu Premiul Criticilor Independenți – Giuseppe Becce Award, a avut loc în Delphi Palast, în data de 17 februarie, complet sold-out, într-o sală arhiplină, cu oameni așteptând chiar și în fața cinematografului să își încerce norocul la un ultim bilet, tematica filmului fiind pentru mulți foarte actuală și atrăgătoare – antisemitism, rasisism, discriminare – deși ideea de bază a scenariului vine de la „O făclie de Paște” a lui Caragiale, nuvelă scrisă la final de secol 19. Iată că 120 de ani mai târziu, cheia de interpretare este foarte mult influențată de situația politico-socială din lume la ora actuală, iar publicul Berlinalei, mereu dinamic și implicat, nu a ratat ocazia de a-l lua „la bani mărunți” pe regizor într-o rundă de Q&A mai lungă și decât unele conferințe de presă, moderată de noua șefă a secțiunii Forum din cadrul Berlinalei, Barbara Wurm. La proiecție au fost prezenți și reprezentanți ai Ambasadei României, respectiv membri din echipa Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu” la Berlin, care au reușit într-o discuție cu regizorul să afle și unele informații din culise, ca de exemplu faptul că prezența oilor, devenite personaje de bază în scena de început a filmului – trasă dintr-o singură bucată și de un puternic impact – a fost pur și simplu întâmplătoare...
De la film am plecat apoi direct la „A New Dawn For Romanian Film Industy”, un eveniment organizat de Oficiul de Film și Investiții Culturale din România pentru a atrage investiții în producția de proiecte audio-vizuale noi în România. Am cunoscut sau am revăzut aici producători, regizori, promotori de film românesc și m-am bucurat de o discuție plină de energie și idei pentru viitoare colaborări, alături de Raluca Doroftei, noul referent cultural de la ICR Berlin, și Mara Crăcăleanu, regizor și producător român stabilit la Londra.
Pentru a continua seria de networking și comunicare între românii prezenți la Berlin pe perioada unuia dintre cele mai mari Festivaluri Internaționale de Film din lume, personal am ținut neapărat să se creeze o punte de legătură mai puternică între comunitatea de români din Berlin și reprezentanți ai lumii filmului românesc. În acest sens, în data de 18 februarie a avut loc întâlnirea dintre criticul de film Irina-Margareta Nistor, însăși „vocea filmelor” în România, și asociația culturală româno-germană Akademie Rapsodia e.V., recent înființată la Berlin prin multă muncă, pasiune și implicare din partea Adinei Erdenberg, președintele asociației, sau a Titei Petre, membru fondator. Am discutat posibile proiecte comune la Berlin cu Irina Nistor sau cu Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești și am închinat „sans souci” – fără griji majore (cel puțin în momentul respectiv) – o cupă de vin spumant la Castelul Sanssouci de la Potsdam, reședința regelui Frederic cel Mare, unul dintre cele mai frumoase castele în stil rococo, inclus în patrimoniul cultural UNESCO, o oază de frumos, liniște și noblețe la doar 30 de km de Berlin. Am încheiat acest periplu cultural de excepție la Drachenhaus, Casa Dragonului, lângă Orangerie, un loc cu o istorie specială, care nu putea lipsi din program tocmai la început de An al Dragonului în calendarul chinezesc, lunar, ale cărui serbări de bun venit din China și Taiwan au coincis chiar cu perioada Berlinalei din acest an și cu „luna plină de zăpadă” care ne-a ocrotit chiar și pe covorul roșu, la ceremonia de închidere.
Sare și piper
Și când chiar mă gândeam ce variată și plină de întâlniri frumoase și chiar neașteptate între români la Berlin/ Berlinală este această ediție a Festivalului de Film, am avut parte de o nouă premieră. De data aceasta nu pe marile ecrane, ci chiar în viața personală: prima mea lecție de tobe, în studioul unui artist român stabilit la Berlin, care și-a făcut a doua casă dintr-un spațiu mic dar foarte primitor, cu pereți bine antifonați, unde nu doar „Boonika bate Doba”, ci chiar și presa acreditată la cea de-a 74 ediție de Berlinală. Nu știu dacă invitația se va mai repeta, având în vedere că am reușit în doar câteva minute să dezacordez mai toate tobele (nici nu știam că se poate așa ceva), dar acest interludiu muzical prin care mi-am trecut în repertoriul personal de baterie începutul piesei „We will rock you” (Queen), a adus sare și piper peste o Berlinală destul de atipică.
Spun „atipică”, pentru că se simte clar în aer o schimbare; aceasta a fost ultima ediție sub actuala conducere a festivalului, Carlo Chatrian și Mariette Riesenbeck, care au predat deja ștafeta fostei directoare a Festivalului de Film de la Londra, americancei Tricia Tuttle. O ediție de Festival destul de „politizată” s-a afirmat în mai multe medii internaționale, influențată vizibil de diferitele conflicte politice din lume la ora actuală (Israel/Palestina/Fâșia Gaza, Rusia/Ucraina), dar și de protestele contra extremei dreapta în Germania, o ediție marcată de diferite demonstrații pe covorul roșu sau chiar de mesaje purtate de membri ai juriului în timpul ceremoniei de închidere („cease fire now”), în cadrul căreia a fost distins cu Ursul de Aur un film care s-a interpretat tot în cheie politică, și anume „Dahomey” (Franța, Senegal, Benin), un fel de documentar al regizoarei și producătoarei Mati Diop, care aduce în prim-plan povestea restituirii în Republica Benin a 26 de opere de artă, după ce acestea fuseseră aduse la Paris în cadrul cuceririlor coloniale franceze din anul 1892. Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint a fost obținut de Hong Sangsoo pentru filmul A Traveler‘s Needs, cu Isabelle Huppert în rolul principal. Ceilalți Urși de Argint au mers către: L'Empire, de Bruno Dumont, un SF cu actrița Anamaria Vartolomei în distribuție; Nelson Carlos de Los Santos Arias pentru regia filmului Pepe; Matthias Glasner, pentru scenariul filmului Sterben/Dying, cu Lars Eidinger în rolul principal, văzut de mulți critici drept cel mai bun film al acestei ediții de Berlinală; Martin Gschlacht pentru imaginea filmului Des Teufels Bad (The Devil’s Bath); Emily Watson pentru rolul său secundar alături de mult aclamatul la ora actuală Cillian Murphy, în filmul care a deschis Festivalul în seara zilei de 15 februarie, Small Things Like These (r. Tim Mielants); actorul român de la Hollywood, Sebastian Stan, cunoscut mai ales din filmele cu supereroi, pentru rolul principal din filmul A Different Man (r. A. Schimberg), care a declarat pe scena de la Berlinale Palast că acest premiu înseamnă enorm pentru „un băiat din România”. Lista completă a câștigătorilor poate fi accesată pe pagina de internet Berlinale.de.
Rundă efervescentă de discuții și cocktailuri
Alți cineaști români prezenți în Festival cu diferite proiecte au fost: regizorii de imagine Ana Drăghici și Tamás A. Méder (Berlinale Talents), scenarista și producătoarea Eva Todică (European Series Market), producătoarea și regizoarea de film documentar Cristina Haneș (Emerging Producers, European Film Market), precum și regizorii Paul Negoescu și Geo Doba, respectiv producătoarea Gabriela-Suciu Pădurețu, prezentându-și noile proiecte la European Film Market & Berlinale Series Market. Standul Centrului Național de Cinematografie din România de la European Film Market & Co-Production Market din Gropius Bau, locul de întâlnire al cineaștilor din toată lumea, dornici de proiecte comune și colaborări de diferite feluri, a fost coordonat și anul acesta de Sebastian Voinea și Bogdan Movileanu.
Din păcate, spre dezamăgirea jurnaliștilor acreditați, s-a scos din program conferința de presă de după festivitatea de premiere, singura șansă a jurnaliștilor de presă scrisă sau audio să intre în dialog direct cu laureații festivalului ținând în mână trofeele strălucitoare... O decizie luată de organizatori pentru a fluidiza programul serii de închidere, dar care a făcut totodată ca mulți jurnaliști să părăsească festivalul mai devreme anul acesta, în sala de cinema de la Cinemaxx 3 unde a fost transmisă în direct pentru presă ceremonia de închidere din Berlinale Palast fiind extrem de puțini jurnaliști în comparație cu alți ani.
Am încheiat Festivalul cu o rundă de cocktailuri la Hotel Ritz, din inima Potsdamer Platz, cartierul Berlinalei, alături de echipe ale filmelor din Festival și de jurnaliști internaționali, în compania mereu plăcută a Irinei-Margareta Nistor și într-o rundă efervescentă de schimb de opinii și argumente pro și contra pentru diferitele fațete ale Berlinalei 2024. Un lucru este cert: toată lumea este foaaaarte curioasă cum va fi Festivalul Internațional de Film de la Berlin începând cu anul 2025, într-o nouă eră....
Cu sufletul plin și inima deschisă
Dar până atunci, Berlinul nu te lasă să te plictisești. În "ziua publicului" la Berlinală, 25 februarie, am ajuns și la expoziția Dalí Surreal din Berlin Neukölln, o experiență imersivă absolut fascinantă și de recomandat tuturor iubitorilor de artă, la care vreau să mă întorc curând, având în vedere că două camere imersive nu funcționau în acea zi din cauza unui jaf la muzeu cu o seară înainte...Ca să vezi…
Imediat după Festivalul de Film a început Festivalul de literatură România-Moldova de la Literaturhaus, desfășurat în perioada 26 februarie – 2 martie sub motto-ul „Don't Look Back”. Festivalul a fost deschis de E.S. Adriana Stănescu, Ambasadorul României în Germania, și de dl. Cristian Niculescu, directorul ICR Berlin, alături de echipa de organizatori de la Literaturhaus Berlin, condusă de curatorul Ricarda Ciontos. Institutul Goethe din București, reprezentat prin directorul Joachim Umlauf, este partener principal al evenimentului. Scriitori precum Gabriela Adameșteanu, Carmen-Francesca Banciu, Tatiana Țîbuleac, dar și muzicieni ca Alexandra Paladi, Oana Cătălina Chițu, Eleonora Kotlibutalova, actori de teatru și de film (Sabin Țambrea, Alina Șerban) sau fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu, a căror expoziție poate fi văzută la Berlin pe perioada festivalului, fac parte din line-up-ul unei săptămâni de lecturi, dezbateri, mese rotunde, filme de lung sau scurtmetraj în Literaturhaus din inima Berlinului, chiar lângă celebrul bulevard Kurfürstendamm, precum și în Kino Babylon: https://www.literaturhaus-berlin.de/programm/dont-look-back-ein-literaturfestival-aus-rumaenien-der-moldau
Iar sâmbătă, pe 2 martie, cu ocazia Mărțișorului și a Zilei Internaționale a Femeii, Asociația Akademie Rapsodia îi invită pe români și pe germani deopotrivă la o zi de tradiții și obiceiuri, cu voie bună, muzică și bucurie românească, în Baergarten din Treptow-Köpenick.
Ca o privire printr-un caleidoscop, așa aș descrie toate aceste zile, când imaginea mare se descompune în zeci de fascicule, doar pentru a se închega la loc cu și mai mult farmec, cu și mai mult șarm, odată cunoscute piesele din care este compusă, realitatea imaginii re-create fascinându-te parcă și mai mult. Un caleidoscop de stări și fapte, la care subscriu, cu inima deschisă și sufletul încărcat de noi și noi emoții, despre care cu siguranță voi continua să scriu!