„Când interculturalul devine palpabil” sau „Cum mi-am petrecut vacanța de vară” (I)Dr.phil. Cătălina Ene Onea 24.10.2023
Mi-am amintit de curând de primele teme de școală primite de obicei după încheierea vacanței mari: „Scrieți o compunere de o jumătate de pagină despre cum v-ați petrecut vacanța de vară”; și mă gândeam zâmbind, că, dacă aș fi pusă acum în postura aceasta, cu greu aș alege ce aspecte să menționez în doar jumătate de pagină, având în vedere că vara lui 2023 m-a îmbogățit cu o mulțime de experiențe și emoții (inter)culturale. Spre fericirea mea, rubrica de față îmi oferă cadrul perfect pentru a împărtăși mai pe larg cele trăite/descoperite/încercate/probate în ultimele luni, la Berlin, și nu numai.
Sunetul Botaniei și noaptea castelelor
Păstrând tradiția ultimilor ani, la mijloc de iulie m-am cufundat din nou în lumea unică de la Botanische Nacht (Noaptea Botanică). Am regăsit elemente comune cu spectacolele anilor trecuți, am întâlnit chiar locuri și artiști deja consacrați în istoria evenimentului, cum a fost, de exemplu revederea cu făpturile magice pe papainoage sau cu acordeonista rusă Galina, foarte îndrăgită de publicul berlinez. Highlight-ul anului a fost, fără doar și poate, balonul pus la dispoziție de Berliner Kindl, în care te puteai ridica deasupra Grădinii Botanice și admira de la înălțime arealul împodobit de sărbătoare și traseele luminate spre lumea Botaniei. „Sunetul Botaniei”, al lumii magice recreate an de an în incinta Grădinii Botanice din cartierul berlinez Steglitz, a răsunat în serile de 14 și 15 iulie, chemarea lui hipnotizând prin sinestezii voite: iar o orchestră de lumini l-a acompaniat pe The Dark Tenor (la ora actuală unul din cei mai îndrăgiți artiști cross-over din Germania), numărul muzical vedetă al cele de-a 14-a Nopți Botanice la Berlin.
Din aceeași categorie a „serbărilor în natură”, dar mult mai fastuos și cu blazon, face parte și evenimentul Potsdamer Schlössernacht (Noaptea Castelelor la Potsdam). O dată pe an, în miez de august, se deschid toate porțile castelelor din Potsdam, capitala landului Brandenburg, situată la doar 30 de km de Berlin, pentru a găzdui un adevărat banchet ca pe vremuri: domni și domnițe, prinți și prințese, regi și regine se regăsesc aici într-o atmosferă de curte nobilă, de secol 18/19, într-o atmosferă festivă, cu muzică, dans, lecturi, show-uri de acrobație sau concerte în aer liber. Grădinile Castelului Sanssouci, unul din cele mai celebre castele din lume, gândit odinioară ca reședință de vară pentru regele Frederic cel Mare din dinastia de Hohenzollern (1712-1786) și înscris din anul 1990 în patrimoniul mondial UNESCO, s-au transformat în punctul central al rețelei de castele de la Postam, oferind în 18/19 august scena perfectă pentru o seară de vară ca o călătorie în timp (în ciuda căldurii umede, foarte greu de suportat la aproape 40 de grade Celsius). În 2024 sărbătoarea la Castel va avea loc pe 9/10 august, iar dacă vă hotărâți să participați, biletele pot fi rezervate încă din luna noiembrie a.c.
Lupta prin artă
Young Euro Classic, Festivalul Orchestrelor de Tineret din Lume, ajuns la a 24-a ediție, s-a desfășurat anul acesta între 4 și 27 august la Konzerthaus Berlin, reunind în peste 20 de concerte orchestre și muzicieni de pe 4 continente. Pentru a atrage atenția asupra situației delicate din Ucraina, organizatorii au convenit în 2023 și asupra unui „festival în festival”, care sub denumirea „Courange in Concert” a adus laolaltă tineri muzicieni din Ucraina și din țările vecine Estonia, Georgia și Uzbekistan, pentru a întări legăturile între acestea, și totodată pentru a motiva tinerii artiști să lupte (și) prin artă.
La invitația Artefakt Kulturkonzerte am participat cu bucurie la două concerte din cadrul Young Euro Classic 2023, primul fiind cel susținut de Orchestra Română de Tineret sub bagheta Maestrului Cristian Mandeal, în data de 13 august. Spectacolul a adus în prim-plan o colaborare a orchestrei de tineret cu pianiștii Oxana Corjos (București) și Cristian Niculescu (Berlin), care au interpretat piesa de rezistență a serii, Concertul pentru două piane de F. Poulenc (1932). Programul artistic a fost completat de Simfonia Nr. 8 de F. Schubert (1825-1828) și de o lucrare contemporană în primă audiție la Berlin, „Panicandemica” (2021, cu sunete ce vor parcă să imite sicriele în care au fost îmnormântați morții din pandemie) a tânărului compozitor român Alin Chelarăscu, el însuși prezent în sala de la Konzerthaus, lucrare foarte bine receptată de public. De fapt, îți poți da seama imediat că Orchestra Română de Tineret și dirijorul Cristian Mandeal sunt plăcuți și apreciați la Berlin, mărturie stând și intervenția caldă, într-o germană impecabilă a Maestrului Mandeal, primită cu aplauze, precum și cele două bisuri cerute de public. Seara a continuat la Ambasada României din Berlin, unde în cadrul unei recepții organizate în cinstea orchestrei, câțiva artiști s-au „încins” într-o reprezentație de zile mari, care ne-a ținut pe toți treji și în admirație până după miezul nopții. Iar la final am avut plăcerea să merg spre casă în compania Angelicăi Postu, ea însăși o tânără muziciană la Berlin (pianistă și muzicoterapeut), căsătorită cu Valentin Răduțiu, violoncelist în Deutsches Symphonie Orchester Berlin, profesor la Conservatorul din Dresda, foarte activ ca solist cu orchestra sau în diverse formule camerale (printre altele și la Festivalul SoNoRo din România, condus de violistul Răzvan Popovici, despre care am scris cu diferite alte ocazii). Concluzia: O seară la înălțime, cu muzică și momente de mare calitate!
Seara de 25 august a adus cu sine un nou concert memorabil, de la care am plecat revigorată sufletește. Concertgebouworkest YOUNG International, orchestra tânără mentorată de venerabila Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, și condusă în cadrul Young Euro Classic 2023 de dirijorul Andrés Orozco-Estrada (artist cunoscut la nivel mondial, fiind acasă la Amsterdam Vienna, Paris, Londra, Chicago sau Boston deopotrivă), a ridicat în picioare de mai multe ori sala arhiplină de la Konzerthaus Berlin. Admirația totală a publicului, stupoarea față de raportul invers dintre vârsta extrem de fragedă a artiștilor (cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani!) și talentul și perseverența lor atingând cote maxime, entuziasmul contagios al acestora, resimțit până la cea mai de sus lojă, bucuria sinceră a interpetării, și culminând cu lacrimile de bucurie absolută și de descătușare de emoții de la finalul concertului cu trei bisuri au schimbat pentru câteva ore vibrația micului universului în care am avut șansa grozavă să mă aflu și eu.
Micii mari virtuozi
După spectacol am avut bucuria imensă de a fi părtașă la regăsirea multor artiști cu familiile lor, după două săptămâni de „cantonament” muzical, ore de studiu individual intens, repetiții sau concerte, într-un turneu care se încheia chair în acea seară, la Berlin. I-am felicitat eu însămi, cu lacrimi în ochi și pielea de găină de atâta emoție autentică resimțită în acele clipe, pe María Ruiz-Hilillo și Juan M. Jiménez-Arenas, părinții lui Gonzalo Jiménez-Ruiz, veniți special din Spania, de la Malaga, pentru a-și susține și ovaționa (pe bună dreptate) fiul de 16 ani, ajuns violonist în Concertgebouworkest YOUNG International în urma unui proces de selecție foarte riguros. Gonzalo a început studiul viorii la vârsta de 5 ani, lucrând la început cu profesori din Malaga (Jorge Lu, Auxiliadora Moreno) mai apoi cu profesori de renume internațional, la diverse cursuri de măiestrie și ateliere muzicale (Mirelys Morgan-Verdecia-Concertgebouworkest, Yun Jin Cho- Gewandhausorchester, Fabián López - University of North Carolina, ș.a.). Numeroase premii obținute în Spania l-au motivat să caute întotdeauna drumul spre perfecționare și desăvârșire artistică, pe care vrea cu abnegație să meargă mai departe. Iar participarea la concertul de la Festivalul Orchestrelor de Tineret, în compania atâtor tineri talentați, sub tutela uneia din cele mai bine cotate orchestre din lume la ora actuală, reprezintă, cu siguranță, pentru el motivația supremă și încununarea talentului, dar și a muncii sale asiduee de până acum. În prezent, Gonzalo își continuă studiile muzicale la Conservatorio Profesional ‘Manuel Carra’ sub tutela profesorului Santiago de la Riva, și colaborează ca solist sau membru în ansambluri camerale cu orchestre și artiști din diferite colțuri ale lumii.
Solista serii a fost tot o spaniolă, Maria Dueñas, violonistă de excepție din Granada, care la numai 20 de ani se poate lăuda cu un palmares demn de un artist de talie mondială, o carieră fulminantă, aflată în ascensiune: multipe burse de studiu cu profesori renumiți din Madrid, Dresda sau Viena încă de la o vârstă foarte fragedă, prima compoziție muzicală la vârsta de 13 ani, distinsă cu premiul Robert Schumann International Piano Competition, și mai apoi produsă și ca videoclip, premiul I la competiții de vioară de cel mai înalt calibru, precum Getting to Carnegie Hall sau Yehudi Menuhin Competition – ceea ce i-a oferit totodată dreptul de a cânta doi ani pe o vioară Stradivarius din epoca de aur –, colaborări ca solistă cu orchestre ca San Franciso Symphony, Luxemborg Philarmonic Orchestra, Spanisch National Orchestra, un contract exclusiv cu casa de discuri Deutsche Grammophon. La Berlin, Dueñas a impresionat prin Concertul pentru Vioară și Orchestră No. 1 de Max Bruch, interpretat de aceasta în totalitate fără partitură, dar cu un zâmbet larg, mișcări unduite în comunicarea cu orchestra și deseori cu ochii închiși într-o concentrare maximă. Celelalte lucrări din programul Concertgebouworkest YOUNG International au fost Uvertura Fantezie din Romeo și Julieta, de Ceaikovski, Imagini dintr-o expoziție, de M. Mussorgski (reorch. De M. Ravel) și, în premieră absolută, lucrarea “the muscle that raises the wing” a tinerei compozitoare Carlijn Metselaar din Olanda.
Un oraș ca o stare de spirit
Vara mi-a fost încununată de descoperirea „Orașului lui Luther”– Wittenberg, la doar 110 km de Berlin – reședința lui Martin Luther, figura centrală a Bisericii Protestante Reformate, de la care provine cea mai folosită traducere a Bibliei în limba germană. Pe 31 octombrie 1517, pe atunci călugărul catolic Martin Luther aduce în discuție publică, în fața bisericii Schlosskirche din Wittenberg, 95 de teze menite să atragă atenția asupra unor aspecte de diferență majoră între miezul religios și forma bisericii catolice la ora respectivă. Acestă formă de protest radical venită chiar din partea unui călugăr catolic avea să fie începutul unei reforme majore, care a pus bazele Bisericii Protestante Germane. Chiar dacă Luther a fost chemat atunci la curtea împăratului să dea socoteală pentru gestul lui „revoluționar”, ideile sale s-au răspândit rapid în țară și în țări vecine, iar după câțiva ani, la revenirea lui Luther din exilul impus pe muntele Wartburg, a avut loc și prima slujbă religioasă după noul model al bisericii reformate, și anume în catedrala din Wittenberg, cunoscută astăzi ca Lutherkirche, unde Luther avea să predice el însuși, de sute ori, până la moartea sa în 1546. 500 de ani mai târziu, locurile care poartă amprenta lui Luther mustesc a istorie și spiritualitate, orice credincios putând, independent de orientarea sa religioasă, să simtă leagănul unui nou început, pe baza căruia s-a clădit mai departe timp de secole. O stare de spirit, mai mult decât un simplu oraș, o călătorie în timp, istorie și religie, care inspiră și dă speranță într-o lume care de multe ori pare ajunsă la capătul puterilor. Așa aș defini eu în doar câteva cuvinte die Lutherstadt Wittenberg, care cu siguranță merită vizitat, sau, mai bine spus, experimentat.
Rămas bun, Ioana!
Din păcate, vara lui 2023 a marcat și despărțirea de o bună prietenă și colaboratoare la multiple proiecte interculturale din ultimii ani, pianista Ioana-Maria Lupașcu. Cine ar fi crezut acum câteva luni, când pregăteam cu atâta entuziasm alături de Ioana programul și mini-turneul în Germania, că participarea sa alături de actrița Daniela Nane și scriitoarea Carmen-Francesca Banciu la proiectul „Seară românească”/ „Pianul cu Poeme” la Cottbus și Berlin, în zilele de 19 și 20 iulie, va fi ultima sa apariție pe o scenă de concert? Inițiată în cadrul programului de limba română de la Facultatea de Asistență Socială, Sănătate și Muzică de la Universitatea de Cottbus, în parteneriat cu Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, cu sprijinul Ambsadei României și al Institutului Cultural Român la Berlin, întâlnirea publicului german și a membrilor comunității românești din zona Berlin-Brandenburg cu muzica și literatura română în sala de concert a Universității din Cottbus, respectiv la Ambasada României la Berlin (mai multe detalii în articolul din numărul anterior al Revistei Conștiinta) i-a oferit Ioanei șansa de a străluci încă o dată la pian, în ciuda bolii necruțătoare cu care se lupta. Evenimentele de la Cottbus și Berlin i-au bucurat pe toți cei prezenți, le-au umplut acestora inimile de emoții înalte, iar Ioana va rămâne mereu prezentă prin bucuria cu care o vedeam cântând, prin povestea sa incredibilă de viață, prin entuziasmul de a planifica și pregăti împreună noi și noi proiecte... Dumnezeu să o odihnească în pace!