Încă o lună plină de căpșuniDr.phil. Cătălina Ene Onea 10.07.2023
”Ce ritm nebun de viață, ce ritm nebun de moarte!”
Am văzut acum câteva zile un iepuraș alergând liber pe un mormânt acoperit cu gazon verde și proaspăt într-un cimitir din Berlin, adesea confundat cu un parc în care lumea intră să se plimbe, pentru cât de frumos amenajat și întreținut este. Și m-am gândit că măcar pentru o clipă trupurile care se odihnesc acolo și-au găsit, la propriu, mângâierea unei blănițe pufoase și stufoase. M-am gândit totodată că iepurașul în fugă oferă și o foarte grăitoare imagine simbolică a însăși ființei umane, care în existența sa pe pământ e mai mereu în goană spre un nou moment, spre o nouă experiență, spre o nouă etapă de viață... până când, la un moment dat, ajunge la capătul momentelor, la capătul experiențelor, iar într-un final la capătul vieții, și care și-ar dori, și numai la nivel inconștient, să poposească pentru totdeauna „în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea“.
Carusel de moment și emoții
Scriam anul trecut, în aceeași perioadă, despre „Superlună” (https://revistaconstiinta.ro/cooltura/superluna-la-puterea-a-treia/), și despre luna plină din vara lui 2022 care a marcat acest fenomen astronomic/ astrologic, denumită în funcție de elemente de floră și faună specifice anotimpului: „Superluna de căpșuni“ în iunie, „Superluna cerbului“ în iulie, respectiv „Superluna sturionului“ în august. Iar anul acesta, la început de iunie, aflându-mă la Cottbus și pregătind unul dintre cele mai mari evenimente din cadrul Cursurilor de Limbă și Cultură Română de la Universitatea BTU Cottbus-Senftenberg, m-a întâmpinat în drum spre hotel o lună plină, imensă și portocalie, abia răsărită, care a făcut ca toți cei de pe stradă să se oprească în loc pentru o clipă, rămânând cu gura căscată de admirație. Mie mi s-a tăiat pur și simplu respirația. „Uite, e luna de căpșuni!”, am auzit pe cineva spunând lângă mine. Și atunci am înțeles că s-au împlinit deja (aproape) 365 de rotații în jurul soarelui de la ultima lună de căpșuni, cea despre care am scris anul trecut în vară. Și parcă mi-au trecut prin minte, într-o fracțiune de secundă, toate cele petrecute de atunci și până acum: frânturi de viață remodelate sub formă de atomi de amintire, speranțe împlinite ca vis materializat, ori ofuri născute după pierderea unui gând, după dezamăgirea unei speranțe pierdute... un an de viață sublimat în cenușa unei clipe arse de soare în lumina lunii. Ce ritm nebun de viață, ce ritm nebun de moarte!
Și în tot acest carusel de momente și emoții, m-am perindat din nou prin locuri variate, am întâlnit cu bucurie oameni diferiți și m-am declarat martoră la scene de viață materializate sub multiple forme, acumulând o nouă agendă cultural-artistică bogată în teme de povestit. Mă voi referi aici la doar câteva dintre ele.
Întâlniri și admirații
După Festivalul de Film de la Berlin din luna februarie a acestui an (despre care am relatat deja cu diferite ocazii în presa scrisă sau audio-vizuală din România), am petrecut o perioadă mai lungă în țară, încercând să pun bazele unor noi proiecte interculturale. Am profitat de ocazie pentru a fi prezentă la diferite spectacole și evenimente: am ajuns, de pildă, alături de doamna Irina-Margareta Nistor, pentru prima dată la Gala Premiilor Gopo, supranumite și „Oscarurile Românești”, la care am avut bucuria să mă reîntâlnesc cu mulți cineaști români pe care îi cunoscusem în toamna anului trecut la Festivalul de Film de la Cottbus, nominalizați sau premiați acum pentru contribuții de excepție în cinematografia românească. Tot pentru prima dată am vizitat și Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, unde am asistat la spectacolul de teatru și dans „Evita Tango” (un spectacol de Mc Ranin, cu o coregrafie semnată Hugo Wolff, cu Mara Opriș în rolul Evitei). M-am lăsat purtată pe aripi de fado de nimeni alta decât „zeița muzicii fado”, Mariza (v. articolul trecut din Cooltura); am ajuns pentru prima dată la Dunărea din România și am făcut o excursie ca o călătorie într-un univers paralel la Galați și Brăila, unde Ansamblul „Musica Viva” (Andreea Butnaru – pian, Florin Mitrea – violoncel, Adrian Florescu – vioară, Fernando Mihalache – acordeon) a adus, exact așa cum promite și numele pe care îl poartă, „muzică vie”, de sonorități diferite, cu profunde accente interculturale, într-un oraș, pe care într-o după-masă caldă de sâmbătă îl găsisem mai mult... „mort”. Concertul cameral susținut în 29 aprilie la Casa Tineretului, cu un program cuprinzând lucrări de George Gershwin, Astor Piazzolla și Fazil Say, a fost, cu adevărat, un suflu nou!
Am descoperit o lume de vis în Atelierul Sânzienelor (https://sanzienele.ro) la Valea Doftanei, unde Loredana Clinci țese cu mâinile-i dibace un adevărat portal către întoarcerea la origini – un fascinant muzeu de obiecte tradiționale făcute de mână, neapărat de pus pe lista de vizitat! M-am reîntâlnit chiar și cu „flautul fermecat”, mânuit cu măiestrie de Ion Bogdan Ștefănescu, pe care l-am cunoscut în urmă cu mai bine de 15 ani în Germania, la prima ediție a Festivalului George Enescu la Heidelberg și Mannheim, când, alături de colegii din „Trio Contraste” (Sorin Petrescu pian, Doru Roman percuție), încânta publicul meloman cu acorduri de muzică nouă, din repertoriul compozitorilor Aurel Stroe și Violeta Dinescu. Acum, într-un spectacol inedit, găzduit în luna mai de Ateneul Român, actualmente în turneu național, Ion Bogdan Ștefănescu prezintă publicului „Șansonete și Șuete”, la care artistul interpretează nu numai rolul de muzician solist, ci și pe acelea de poet, epigramist, calamburist, respectiv de scenarist și regizor al unui recital unic în România. Colegi de scenă îi sunt un „acordeon seducător” (Fernando Mihalache), iar în anumite repezentații și o percuție îndrăzneață (Petru Riti) și un contrabas în contrabalans (Ionuț Baranga).
”Scrisoare de dragoste pentru Madrid”
Iar apoi am plecat o săptămână la Madrid – exact gura de aer proaspăt de care aveam nevoie, mai ales că m-am dus acolo cu un scop bine definit: Festivalul Flamenco Madrid! Am revăzut-o pentru prima oară după pandemie pe încântătoarea Vanesa Coloma, care de fiecare dată mă uimește cu dansul ei halucinant, ca din alte sfere. Am admirat-o acum într-un spectacol în producție proprie sub numele „Castiza”, acompaniată de chitaristul Juan Campallo și de solistul vocal Jesus Corbacho, alături de cântăreața și dansatoarea Ana Salazar din Cadiz, cu o coregrafie personală, semnată de Vanesa Coloma și Alfonso Losa, dansator de renume internațional și profesor la prestigioasa academie flamenco Amor de Dios. Seara a fost gândită ca un omagiu adus istoriei capitalei spaniole, „o scrisoare de dragoste pentru Madrid”, orașul în care Vanesa s-a născut și a crescut, și căruia îi datorează atât de multe, după cum ea însăși a mărturisit în finalul show-ului la care publicul din Teatro Fernán Gomez parcă nu mai înceta să aplaude. Și publicul ploieștean a avut bucuria, în anul 2019, să îi vadă pe Vanesa și Alfonso într-un spectacol de flamenco unic la Filarmonica „Paul Constantinescu”, și ce grozav ar fi, dacă într-o bună zi, cei doi s-ar întoarce în România!
Am revenit acum la Berlin, iar următoarele luni se anunță la fel de pline de evenimente ca și cele de până acum. În primul rând, evenimentul de la Cottbus, menționat mai devreme, care va fi cu siguranță un highlight pe agenda Universității BTU din Cottbus: O Seară Românească la Facultatea de Asistență Socială, Sănătate și Muzică, în data de 19 iulie a.c, marcată printr-o scurtă lansare de carte a autoarei Carmen-Francesca Banciu, alături de un concert organizat în colaborare cu Filarmonica „Paul Constantinescu”, ce le aduce în prim-plan pe pianista Ioana-Maria Lupașcu și pe actrița Daniela Nane.
Până la următoarea lună plină
Apoi, „clasicele” evenimente open-air care înfrumusețează verile la Berlin, și la gândul cărora mă bucur deja ca un copil: Botanische Nacht (14-15 iulie), Britzer Garten Nacht (30 iulie) sau Potsdamer Schlössernacht (18-19 august). Și am auzit că în 14 octombrie se întoarce la Berlin, în Mercedes-Benz-Arena, rapper-ul 50 Cent, de data aceasta însoțit de Busta Rhymes, în ceea ce va fi fără doar și poate un concert memorabil. Și apoi, sigur se vor mai găsi atât de multe lucruri de făcut, atât de multe evenimente de comentat, atât de multe clipe de viață de savurat până la următoarea întâlnire cu luna plină!