L.U.N.A la MadridDr.phil. Cătălina Ene Onea 09.02.2026
Cartea L.U.N.A – La Umbra Noilor Amintiri a apărut în decembrie 2025 la Editura Eikon, pentru a marca pentru a marca 25 de ani de la debutul editorial al Cătălinei Ene Onea, cu volumul „Jocul Silabelor/ Game of Syllables/ Das Spiel der Silben“ Editura ASTRA, Brașov, 2000, cu o prefață de Ana Blandiana. Este vorba despre un proiect aniversar, care curpinde texte ân limbile română, engleză, germană și spaniolă din anul 2000 și până în prezent, pe fundal de muzică și grafică animată, realizate de pianistul Cristian Duca și respectiv de artista Bianca Preda.
Recitalul de poezie/eseu și muzică pe fundal de proiecții grafice L.U.N.A a avut premiera în data de 16 martie 2025, la Vila Luminița/ Roots Hub Sinaia. Fragmente din recital au fost prezentate și în lansările cărții la București și Cîmpina, în decembrie 2025, iar pe data de 31 decembrie a avut loc spectacolul L.U.N.A la Madrid, în Spania.
Aceasta este povestea L.U.N.A la Madrid, din 31 ianuarie 2026:
Asociación Clave 53 și Giusseppe Domínguez organizează periodic cursuri de scriere creativă și ateliere de poezie cu focus pe literatura din diferite țări, și m-au invitat de mai multe ori să vorbim și despre literatura română. Ca și în alți ani, am acceptat cu bucurie invitația la o întâlnire online cu autorii spanioli din grupul de poezie și scriere creativă, din care am făcut și eu parte când locuiam la Madrid în perioada doctoratului. Cum L.U.N.A tocmai apăruse la Editura Eikon și urma să fie lansată oficial la Târgul de carte Gaudeamus, împreună cu nimeni alta decât doamna Ana Blandiana, cea care mi-a scris prefața primei cărți, acum 25 de ani, și cu sprijinul neprețuit al Irinei-Margareta Nistor, a apărut rapid ideea unei prezentări de carte și la Madrid. Idee care s-a dezvoltat ușor-ușor într-un întreg proiect interdisciplinar, în care, până la urmă, am (a)dus în capitala spaniolă nu numai cuvântul scris, cât și muzica, grafica, și întreg spectacolul L.U.N.A. Giusseppe a preluat toate sarcinile administrative și suportul tehnic, pianistul Cristian Duca si cu mine ne-am ocupat să adaptăm puțin scenariul literar-muzical pentru un public spaniol/internațional, Alejandra Dieste a adus pianul, Anna Borca și ICR Madrid ne-au recomandat chiar pe pagina lor oficială, prietena mea cea mai buna din România, Roxana a.k.a Schatz, a zis, „aaa, pai dacă e rost de spectacol la Madrid, vin și eu”, și și-a cumparat special bilet de avion, spațiul minunat de la Café del Monaguillo ne aștepta cu bratele deschise.
Cristi și Roxana au zburat împreună de la Bucuresti, cu singurul zbor care exista direct înainte de eveniment, și care ajungea la Madrid la 1 noaptea... Pentru a nu pierde însă și mai mult timp prețios, am organizat împreună cu Adrian Dumitru „Taxiul L.U.N.A“, care să îi aștepte la aeroport și să îi ducă la cazările rezervate de ei cât mai repede. Ceea ce a însemnat însă de-abia după 3 dimineața, căci avionul a aterizat pe un alt terminal decât cel anunțat, pasagerii au fost ținuți într-o sală din care nu li se mai dădea drumul, fiindcă se pare că nimeni nu știa încotro... iar bagajul cu cărțile L.U.N.A aduse de Cristi special pentru eveniment, și pentru care a fost nevoit să și plătească taxă suplimentară la îmbarcare, pe motiv de dimensiuni necorespunzătoare, se pierduse pe lângă o bandă de bagaje în terminalul celălalt. Noroc cu gazdele noastre amabile, Bea și María, care ne-au așteptat cu brațele deschise la orice oră din zi și din noapte!
La 9 dimineața, după foarte puține ore de somn, toată lumea era în picioare: ziua cea mare venise în sfârșit. La 10:30, întâlnirea cu Cristi la Ursul Madrilen, statuia-simbol al orașului, în singura zi cu soare dintr-un șir aproape interminabil de ploi și furtuni, deloc tipice pentru Madrid. Aaa, și într-o zi în care a fost chiar și lună plină vizibilă pe cer! Fuguța-fuguța, am trecut pe lângă Puerta del Sol și am cântat amândoi „Deschideți poarta Soarelui....“, am trecut spre zona pietonală prin Museo del Jamón, un restaurant tipic spaniol, ornat cu jambon de toate felurile, ca într-un muzeu, unde ne-a salutat o chelneriță din România, am traversat Plaza Mayor și am coborât scările Madridului istoric, chiar în vecinătatea celui mai vechi restaurant din lume, Restaurant Botín Madrid. Am trecut pe lângă sediul Institutului Cultural Român din Madrid, în Piața del Cordon 1, iar în Plaza de la Cruz Verde nr. 3 ne-a primit cu multă căldură cafeneaua literară Café del Monaguillo. Aveam circa o oră la dispoziție să montăm totul așa cum ne doream, să facem probele de sunet, să amplasăm scena și să aranjăm mesele din cafenea cum se încadrau mai bine, să găsim poziția optimă pentru proiecțiile grafice, să ne schimbăm în haine de gală și să așteptăm oaspeții cu zâmbetul pe buze. Pianul și cu microfoanele de voce încă nu ajunseseră, căci să găsești un loc de parcare în Madrid e mai ceva ca o ieșire din labirint, scaunul de bar pe care îl planificaserăm ca recuzită nu mai exista în depozitul cafenelei, iar ideea de a proiecta grafica pe peretele de cărți pentru a da un efect și mai livresc, nu a funcționat...
Între timp, publicul începuse să vină și să se așeze la mese, cu ochii atent ațintiți asupra noastră, așteptând să înceapă cât mai curând evenimentul. Iar noi, am început să improvizăm noi soluții: Giusseppe a scos ca un as din mânecă un microfon standard, pentru care avea atât stativ de masă, cât și stativ înalt, care a funcționat impecabil din prima. Cristi a avut ideea să proiectăm imaginile animate ale Biancăi Preda pe tavanul dintre rafturile cu cărți, ceea ce a creat un și mai frumos efect, pentru că animațiile au vegheat de sus asupra noastră, toată sala fiind parcă înconjurată de spiritul L.U.N.A, iar eu... eu am plecat scurt în oraș. Să caut scaun înalt. Pe care l-am și găsit în primele 2 minute și l-am adus în local cu un aer foarte firesc, spre uimirea tuturor celor care credeau că va fi o cauză pierdută și că ar fi mai bine să îmi aleg un alt scaun din cele disponibile în local. Pianul ajuns și el, probele tehnice rezolvate, acordul publicului primit în legătură cu calitatea sunetului, iar localul se umplea de la un minut la altul, multă lume rămânând în picioare, nemaifiind scaune pentru toți doritorii de spectacol (am avut în sală chiar și reprezentați la parada de costume din secolul al XVI-lea!). Doamna prof. Eugenia Popeangă de Universitatea Complutense, coordonatoarea tezei mele de doctorat despre mitul Medeei în contemporaneitate pe durata șederii mele la Madrid ajunsese și dumneaei, alături de soțul său de o vârstă venerabilă, dar foarte dornic de momente artistice. Era momentul să începem.
Tocmai ajunsese si prietena mea, căreia Giusseppe i-a oferit un scaun chiar în primul rând, ultimul scaun rămas disponibil, alături de șoferul de la Taxi L.U.N.A, Adrian, venit acum în timpul său liber, alături de soție, să se bucure împreună de spectacol. Am fugit „în culise“, să mă schimb în rochia pregătită pentru spectacol, când îmi dau seama că am nevoie de ajutor cu rochia, la spate. Îi scriu un mesaj rapid prietenei mele... dar nu era semnal. După vreo două minute de mișcări de contorsionist fără rezultat, aud niște pași apropiindu-se; cineva din public dorea să meargă la toaletă. Mă duc la el și îl rog să-l trimită de urgență la mine pe pianist, persoana respectivă necunoscând-o pe prietena de care eu încercam să dau prin mesaje. Ajunge Cristi puțin dezorientat, neînțelegând exact ce se întâmplă. „Trage aici de rochie și aranjează acolo la umăr, apoi îndreaptă spatele și netezește materialul“, îi spun eu aproape pe nerăsuflate. Iar el se uită în sus și zice: „Îți multumesc, Doamne, că m-ai făcut băiat, să nu am astfel de bătăi de cap!“ Și uite așa, cu rochia aranjată, zâmbetul larg și cu mare entuziasm, am ieșit amândoi din culise la sala care ne aștepta nerăbdătoare. Și am dat start evenimentului! Ce a ieșit, a fost o imensă bucurie, de a putea împărtăși L.U.N.A cu toți cei veniți, unii chiar necunoscuți total, oameni care într-o sâmbătă însorită au venit să bea o cafea sau un vermut (băutura tipică a localului) și ne-au spus mai apoi că nu au mai vrut să plece, lăsându-se purtați pe aripi de muzică și poezie. Cel mai frumos cadou este să aud că lumea a simțit emoție și inspirație și că a fost totul ca o rupere de ritm...pentru că de fapt, din acest crez s-a născut L.U.N.A, ca un album de viață și creație personală.
După frumoasele ore petrecute la cafeneaua literară, am pelcat în grup restrâns să mâncăm ceva și să facem o plimbare prin Madrid, ajungând chiar să vedem un frumos apus de soare în locul meu preferat, Templo de Debod. A urmat seara incredibilă de flamenco de la Teatro Flamenco Madrid (situat pe Calle del Pez, chiar lângă Calle de la Luna), cu recomandare chiar din partea Vanesei Coloma (marea dansatoare de flamenco pe care am onoarea să o pot numi prietenă, și care a venit special în 31 ianuarie să ne susțină), un loc extraordinar, care ne-a invitat la un spectacol incredibil în seara zilei de 31 ianuarie 2026, pentru care am fost foarte recunoscători. Am încheiat seara alături de Cristi pe ritmuri de salsa, ciocnind în cinstea frumoasei noi amintiri tocmai create împreună și la umbra căreia ne adăpostim acum!
Iar pentru mine în zilele de după eveniment, descoperirea Muzeului Fericirii din Madrid, unde L.U.N.A și-a găsit un nou cămin. Mi-a făcut o deosebită plăcere discuția avută cu directorul Pablo Claver, psiholog și autor de cărți de fericire, care a făcut invitația la o prezentare de carte și spectacol L.U.N.A chiar și acolo în spațiul Muzeului. Tot momentul a fost ca un vis incredibil, care sperăm să se adeverească în curând, când vă vom invita să celebrăm L.U.N.A și în inima Fericirii, așa cum se cuvine, de altfel! Mergeți neapărat acolo, dacă aveți ocazia, și mai ales dacă doriți să petreceți câteva ore relaxa(n)te, cu activități interactive, gândite special pentru a vă ridica nivelul de endorfine și pentru a lărgi zâmbetul de pe chip. Iar în ultima zi, am avut chiar surpriza extraordinară de a-mi putea vedea reparat telefonul care părea că își dăduse ultima suflare chiar sub apăsarea multelor mesaje cu video-uri si poze de la eveniment. Un mare mulțumesc lui Toto și lui Mateo de la atelierul de reparații Ultra, din Calle del Desengaño 18, care au făcut imposibilul posibil.
Și mulțumiri tuturor celor care au făcut posibil evenimentul L.U.N.A la Madrid, și care au fost alături de noi cu fapta sau cu gândul. Ne vedem pe 14 martie la Brașov, la Astrology Coffee, la învitația Ralucăi Samples, alături de care punem acum la punct ultimele detalii. Vă așteptăm cu drag!