La mulți ani, Carmen-Francesca Banciu!Dr.phil. Cătălina Ene Onea 23.10.2025
Îndrăgita scriitoare Carmen-Francesca Banciu împlinește 70 de ani
Nu îi place să i se spună că ar fi scriitor român stabilit în Germania, nici scriitor român-german ori german-român, și în niciun caz scriitor german de origine română, deși între timp scrie aproape numai în limba lui Goethe și are deja de multă vreme cetățenia germană. Pentru că niciuna din aceste formulări nu acoperă realitatea întreagă, și nu o definesc pe deplin. Pentru că realitatea ei, a unei autoare cu interdicție de publicare în România comunistă, care a venit la Berlin cu o bursă de la Servicul de Schimb Academic German imediat după reunificarea Germaniei – doar ca un mic popas în drum spre Paris, se gândea ea atunci –, dar nu a mai plecat de la Berlin, este mult mai complexă și mult mai nuanțată. Este un cumul de factori și de experiențe, de decizii și lecții de viață deopotrivă, de gânduri și emoții prelucrate, exprimate plurilingvistic, interdisciplinar și mai ales transcultural, într-o formă de viață și creație care transced granițele geografiei și ale sociologiei, pentru a crea leagănul unui univers personal, în care autoarea își invită cititorii pentru a împărtăși cu ei, ca la o oră de taină.
Sub denumirea Facetten ihres Schaffens/ Fațete ale creației sale, Carmen-Francesca Banciu, născută la Lipova, pe data de 25 octombrie 1955, a fost sărbătorită în seara de 10 octombrie a.c. la Literaturhaus Berlin (în avans cu două săptămâni, pentru că așa a permis autoarea – vedem aici parte din originea română, căci în Germania nu se permite a ura La mulți ani înainte de ziua de naștere!) printr-un eveniment care a adus în prim-plan și cartea cu același nume, care reunește ecouri despre opera scriitoarei din ultimii 30 de ani. Într-un dialog cu germaniștii Monika și Stephan Wolting, editorii cărții Carmen-Francesca Banciu: Facetten ihres Schaffens, apărută la editura PalmArtPress (editură condusă cu măiestrie de Catharine J. Nicely, care a prezentat în aceeași seară și pentalogia Carmen-Francesca Banciu), autoarea a vorbit despre ce înseamnă scrisul pentru ea, despre bucuria de a integra elemente de viață cotidiană în scrierile sale, dar și despre forma de exprimare succintă, cu fraze scurte și multe puncte, care o caracterizează: „Punctele în sintaxă sunt punți către noi idei”, accentuează Banciu. Discuției foarte bine pregătite și moderate cu mare rafinament și spontaneitate de autoarea Dana Grigorcea, venită special de la Zürich, s-a alăturat și mai tânăra autoare Ilinca Florian, scriitor și regizor de teatru și film, stabilită și ea la Berlin, pentru a se crea astfel un dialog literar ca o „punte între generații”, după cum și-a dorit Dr. Sonja Longolius, directoarea LiBe – acronim pentru Literaturhaus Berlin, care sugerează cuvântul german Liebe/ dragoste: dragoste pentru literatură, dragoste pentru Berlin, dragoste pentru oameni și poveștile lor care inspiră. Exact cum a fost și momentul aniversar organizat pentru Carmen-Francesca Banciu.
Doar „numind lucrurile în cuvinte, ajungi să ai putere asupra lor”, este de părere Carmen-Francesca Banciu, care la 70 de ani este un model de energie și vitalitate, de dragoste de viață și pasiune pentru tot ceea ce face; un om care inspiră și motivează deopotrivă, care și-a oferit povestea personală și a încercat să (își) depășească traumele prin ... cuvinte. Cuvîntul pe care (se) clădește și în continuare!
Cu ocazia acestei aniversări „rotunde“, Revista Conștiința îi urează un călduros „La mulți ani” și reia portretul de autor dedicat scriitoarei în urmă cu câțiva ani, inclus și în cartea de eseuri și corespondență 33, cu o prefață de Carmen-Francesca Banciu și o postfață de Claudiu Băzăvan, apărută la editura Eikon, în anul 2022 https://www.librariaeikon.ro/jurnale-corespondenta/1287-33.html
**********
Portret de autor: Carmen-Francesca Banciu
articol apărut în Cooltura, 24 octombrie 2019
Născută și crescută la Lipova, într-un mediu ca un mozaic cultural și lingvistic (în familie vorbea de mică româna, germana, maghiara, italiana), Carmen-Francesca Banciu se numără astăzi printre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori originari din România stabiliți în Germania. Recunoscută ca membră a Generației optzeciste și a celebrului Cenaclu de Luni, Banciu debutează în anul 1984, la Editura Cartea Românească, însă din 1985 și până în decembrie 1989 are interdicție de a publica în România, în urma Premiului Internațional al orașului Amsberg, obținut pentru povestirea „Ghetou strălucitor” (versiune în limba germană de poetul Rolf Bossert) – o perioadă extrem de dificilă pentru ea și familia sa, după cum mi-a mărturisit personal autoarea într-o discuție recentă la Berlin.
În 1991 este invitată în Germania cu o bursă în cadrul Programului Artist-in-Residence al DAAD pentru anul respectiv, iar șederea sa la Berlin, gândită inițial pentru doar un an de zile, s-a transformat în timp într-o ședere de aproape 30 de ani... Nu se vedea rămânând aici, a visat întotdeauna să ajungă la Paris, se confesează scriitoarea în cunoscutul său roman de caracter autobiografic „Berlin ist mein Paris” (Berlinul este Parisul meu), apărut în anul 2001 la editura Rotbuch din Berlin. Din 1992 trăiește însă ca scriitor independent în capitala Germaniei, pe care a descoperit-o la începutul anilor '90 ca pe un mediu efervescent și propice pentru literatură și cultură, pe fundalul unei deschideri și libertăți resimțite în toate domeniile după căderea Zidului; scrie și texte pentru radio și ziare, predă cursuri de Creativity and Creative Writing la invitația mai multor instituții culturale și universități din țări ca Germania, SUA, Marea Britanie, Italia, Polonia ș.a., și se pare că „Parisul încă poate să mai aștepte”, declară autoarea zâmbind într-un reportaj al TVR din anul 2015 despre români și românce de succes în străinătate.
Începând cu anul 1996 Banciu își scrie textele în limba germană. Romanul său Lebt wohl, Ihr Genossen und Geliebten a fost nominalizat anul trecut (*2018) la Deutscher Buchpreis, clasându-se printre cele mai apreciate 20 de romane din spațiul vorbitor de limbă germană ale anului. A primit de-a lungul timpului numeroase premii și burse prestigioase, iar textele ei au fost traduse în mai multe limbi. Trei din volume i-au apărut și în traducere în limba engleză, iar romanul Vaterflucht în versiune engleză este în curs de apariție, urmând să vadă lumina tiparului în toamna acestui an. A publicat, printre altele: Trilogie der Optimisten: Vaterflucht Das Lied der traurigen Mutter, Lebt wohl, Ihr Genossen und Geliebten!, Ein Land voller Helden, Berlin ist mein Paris, Geschichten aus der Hauptstadt, Fenster in Flammen, Leichter Wind im Paradies.
De asemenea, se implică de câțiva ani, ca director adjunct, și în proiectul revistei interdisciplinare, transnaționale și plurilingvistice de format electronic, Levure Littéraire, fondată de poeta română stabilită la Paris, Rodica Drăghincescu, o platformă culturală generoasă și ambiţioasă, care reunește poeți, scriitori, artiști, fotografi sau performeri din întreaga lume. Printre cele mai recente proiecte ale scriitoarei se numără o producție internațională de teatru documentar bazat pe mai multe romane ale sale, A Land full of Heroes, cu care s-a aflat în această vară într-un turneu în străinătate alături de fiica sa, actrița Meda Gheorghiu-Banciu.
În România a apărut de curând Manual de întrebări, însuși volumul de debut al autoarei din anul 1984, reeditat acum la Editura Tracus Arte, carte care a fost prezentată cu succes la Bookfest în perioada 29 mai - 2 iunie 2019.
În prefața cărții, Carmen Mușat vorbește despre Manual de întrebări ca despre o carte „ce impresionează prin varietatea tipologiilor umane și a situațiilor de viață relatate, prin luxurianta explozie de culori, sunete, mirosuri și gusturi ce definesc universul aproape mitic al copilăriei. Un roman latent, care-și invită cititorii într-o veritabilă călătorie inițiatică în tainele realului și în ale ficționalului deopotrivă”. Este vorba, de fapt, de un roman alcătuit din cincisprezece narațiuni de sine stătătoare, care în viziunea lui Radu G. Țeposu „adună toate amănuntele care fac posibilă conturarea unei lumi vaporoase, incerte și transparente, aproape himerice, perceptibile totuși și plauzibile sub latura reprezentării. În fapt, totul e o proiecție a naratorului, o dezvoltare a rememorării, căci lumea prinsă în plasa analizei e văzută mai mult cu ochii minții.“
Autoarea Carmen-Francesca Banciu transmite cititorilor Conștiința un călduros salut de la Berlin, invitându-i cu drag la lectura cărții sale care se află deja în librăriile din România.
Fragment de text din Manual de Manual de întrebări, Carmen-Francesca Banciu:
„Am ajuns prin cimitir. Pentru că vreau
să-i regăsesc pe cei care sunt și pe cei care
nu mai sunt. Dâra înserării se prelinge
pe potecă săltând ușor pe stropii de apă
căzuţi din găleata femeii. Departe, o
femeie stropește pământul. Pământul
morţilor din cimitir. Pământul celor vii
care și-au cumpărat viitoarea odihnă.
Femeia stropește pământul oamenilor.
Trecutul. Prezentul. Prostii. De fapt, eu
vreau să vorbesc despre cu totul altceva.
Un rug roșu de flori adună toată lumina
asfinţitului în el, sângerând moartea
unei zile. Mă duc să văd pe acolo cine a
mai murit. Cine a mai murit de când am
plecat eu.”