Mitul Medeei în contemporaneitateDr.phil. Cătălina Ene Onea 08.08.2017
Multă lume știe că m-am dedicat în ultima perioadă unui doctorat în literatură și interculturalitate la Universitatea Humboldt din Berlin. În decurs de cinci ani, cu o bursă de la Fundația Konrad Adenauer, am lucrat cu diferite metode de investigație, am susținut referate științifice la congrese și conferințe internaționale, am absolvit un stagiu de cercetare interculturală la Madrid și am lucrat cu bucurie la teza mea de doctorat dedicată unei figuri mitologice aparte, Medeea. Toate acestea din dorința de a „diseca” mitul Medeei în laboratorul interculturalității și de a-l comenta dintr-o perspectivă nouă, ancorată în epoca în care trăim.
Mi-am încheiat cu succes cercetarea, iar lucrarea mea de doctorat a fost publicată de curând în Germania, sub formă de studiu de literatură interculturală. O deosebită bucurie a reprezentat-o și colaborarea la acest proiect cu marea artistă Geta Brătescu, ea însăși pasionată de figura mitologică a Medeei, a cărei litografie Potraits of Medea ilustrează coperta cărții. Mă bucur să pot împărtăși acum cu cititorii Revistei Conștiința această apariție editorială care marchează un moment important în munca mea de cercetare recentă.
Medeea prezentului, Berlin 2017
În Medea der Gegenwart (trad. Medeea prezentului), carte apărută la Wissenschaftlicher Verlag Berlin în 2017, analizez mitul Medeei din perspectivă interculturală în opere literare de după cel de-al Doilea Război Mondial, în spații socio-culturale variate. Analiza literară are un puternic caracter interdisciplinar: baza teoretică o reprezintă teorii actuale de interculturalitate și transculturalitate, combinate cu modele diverse de intertextualitate și cu aspecte variate ale celor mai noi teorii ale miturilor. Studiul are ca scop prezentarea contrastiv-comparativă a celor mai noi adaptări ale mitului Medeei la autori din țări diferite (Germania, Spania, Italia, SUA, Cuba, Croația, România), accentul căzând pe o comparație între variantele din spațiul germanofon și cele din zona limbilor romanice. Texte celebre (precum romanul Medea. Glasuri, de Christa Wolf sau poemele lui Bertolt Brecht, Paul Celan și Sylvia Plath) se îmbină cu versiuni mai puțin sau aproape deloc cunoscute ale mitului, pentru a scoate în evidență o Medee actuală, sub multe aspecte chiar contemporană nouă.
Medeea prezentului în România
Șaisprezece opere literare – opt piese de teatru, două romane și șase poeme – formează corpusul de texte al lucrării, printre ele și un exemplu din literatura română: Medeea lui Ioan Flora, poet optzecist, el însuși un exemplu de interculturalitate. Cartea Medeea și mașinile ei de război, publicată în anul 1999 la editura Libertatea din Pancevo/Novi Sad (tradusă ulterior în franceză și italiană și reeditată în două rânduri în limba engleză: Medea and Her War Machines, editura Dacia, Cluj 2002, traducere Alina Cârâc; apoi la editura Universității din New Orleans 2011, traducere comună Adam J. Sorkin și Alina Cârâc), evidențiază foarte bine țelul declarat al generației optzeciștilor, acela de a crea o altfel de literatură, și în special o „lirică nouă”. Volumul conține și un poem cu același titlu, în care descoperim o Medee expertă în construcția de mașinării și arme de luptă, cunoscătoare a unor formule chimice iscusite în acest sens – o reconstrucție clară a caracterului de vrajă și magie atribuit Medeei în mitul antic. Prin asocierea sa în poem cu băutura tradițională a românilor, țuica fiartă, eroina este însă clar plasată în spațiul cultural românesc. „Bea țuica asta fiartă!”, acesta e remediul Medeei lui Flora, ca al unei veritabile românce, împotriva frigului de afară. Poetul însuși vorbește despre volumul său de versuri sub numele Medeei ca despre „o carte a florilor de mucigai ale războaielor‘”, pregătind astfel o voită platformă pentru o estetică a urâtului, în care figura mitologică invocată are rol de parabolă și de simbol pentru diferitele forme de război(re), răzbunare, jertfă sau sacrificiu.
Cercetare inovatoare
Noutatea studiului Medeea prezentului constă în prezentarea figurii Medeei ca produs inter-/transcultural al lumii moderne și postmoderne, cu focus pe multitudinea de fațete, unele chiar contradictorii, care caracterizează noua Medee în literatură, teatru, artă sau film după cel de-al Doilea Război Mondial. Mulți autori și artiști care prelucrează mitul în secolele al XX-lea și al XXI-lea empatizează cu destinul eroinei, încercând să îi ofere acesteia o șansă la reabilitare; ei tind să se bazeze în special pe variante preeuripidiene ale mitului, când nu se vorbea despre omorârea pruncilor (motivul uciderii copiilor de către mama Medeea apare pentru prima oară la Euripide, în anul 431 î. Ch.). Devine clar, așadar, că mitul Medeei există și dincolo de acest gest teribil al protagonistei, iar povestea lui poate fi reconstruită pas cu pas, ca un puzzle, cu sau fără elementul infanticidului, și asta pentru că Medeea este ea însăși un personaj complex şi subtil, care fascinează de secole. Conflictul dintre culturi, problematica feminină, condiția maternă, ierarhia în societate, statutul emigranţilor, teama de necunoscut, dragostea şi ura, bucuria şi trădarea – iată doar câteva probleme și teme actuale ale lumii în care trăim și totodată motive care pot fi asociate cu mitul Medeei, situaţii de viaţă (şi de moarte), cu care protagonista se confruntă, reluate și prelucrate în mod artistic în contemporaneitate. Iar despre Medeea se va continua cu siguranță să se scrie mult timp de acum înainte, ea fiind, de fapt, esență, o sursă extrem de valoroasă de simbol și arhetip.
Cartea se găsește în librăriile și bibliotecile din Germania și poate fi comandată online pe amazon.de. În plan este traducerea sa și în limbile română, engleză și spaniolă.