Noi destinații ... coolturaleDr.phil. Cătălina Ene Onea 05.08.2025
Anul acesta de Paște m-am dat în leagăn. Și am privit cerul. Pe plajă. La mare. Am respirat un cer încărcat cu doză dublă de „albastru infinit” în reflexia acelui miros inegalabil de mare, care mă cucerește de fiecare dată. Am lăsat grijile departe și am purtat cu mine lumina sfântă primită la Înviere, la slujba de la miezul nopții în Marienkirche din Stralsund, într-un ritual foarte asemănător cu cel al slujbelor ortodoxe de Înviere. Și de o spiritualitate profundă, așa cum am simțit și la Thomaskirche din Leipzig, când mi-au dat lacrimile în fața mormântului lui Bach, situat chiar în fața altarului, și în jurul căruia parcă zburau îngeri, într-un dans fantomatic pe fundal de muzică de orgă. Greu de descris în cuvinte, neapărat de trăit și de simțit pe propria piele!
Oraș istoric cu tradiție din Evul Mediu și cu aparteneță la Liga Hanseatică prin poziția strategică de port la Marea Baltică, Stralsund te salută ca o gazdă oricând bucuroasă să te primească, în orice sezon, gata să îți pună pe masă tot ce are mai bun prin casă, în cazul acesta muuult pește... de toate felurile, și pregătit în toate felurile posibile: hering, calcan, cod de mare sunt doar câteva din speciile care trăiesc în Marea Baltică, și care se pescuiesc zilnic la fața locului, ajungând apoi direct în farfuriile celor care se bucură de o porție sănătoasă de omega 3,6,9, și multe alte beneficii pentru organism.
Multe dintre vietățile adoptate de mare se pot vedea și la Ozeaneum, un muzeu maritim cu mai multe acvarii adăpostind specii din Marea Baltică și Marea Nordului, mai puțin însă din oceane, așa cum poate sugera numele locului. Biserica Sf. Nicolae, Primăria, Portul, Piața Pescarilor sau Plaja cu promenada lungă de 4 km sunt atracțiile principale ale orașului Stralsund, vecin cu Rügen, cea mai mare insulă a Germaniei. Excursii zilnice pe insulă sau chiar mici sejururi pe Rügen pot completa deliciul unei călătorii la Stralsund. Statiunea „vedetă” a insulei, Binz, sau Parcul Rezervație Națională Jasmund cu celebrul loc Königsstuhl (trad. Scaunul regelui), unde se pot admira și stâncile de cretă (Kreidefelsen), cunoscute în special din tablourile pictorului Caspar David Friedrich (1774-1840) fac înconjurul lumii în articole, materiale foto sau bloguri scrise de localnici ori turiști din toate colțurile mapamondului, înmărmuriți de frumusețea naturii acestor locuri.
Și lăsându-mă răsfățată de soarele Paștelui, la mare, mi-am adus aminte de călătoria făcută în toamna anului 2024 la Barcelona și Sitges, unde am pășit pentru prima dată pe covorul roșu al Festivalului de Film de la Sitges (director Mònica Garcia Massagué), la invitația foarte amabilă venită din partea echipei de presă condusă de Victor Esquirol. Îi datorez această vizită la Sitges bunului meu coleg de presă, criticului britanic de film Matthew Turner, fost membru în juriul festivalului, care m-a convins să îmi prelungesc șederea la Barcelona și să mă acreditez la festivalul de la Sitges, ajuns în 2024 la a 57-a ediție. Și ce bijuterie de oraș, cu un cer de octombrie mai senin ca zilele de vară din Berlin! Și un debut de festival cu multă voie bună și o petrecere de deschidere chiar în pictorescul port din Sitges, un mic „satelit” al Barcelonei, s-ar putea spune, mai marele oraș-port din Spania devenit celebru la nivel internațional după Jocurile Olimpice din anul 1992.
Barcelona pare că îți oferă de toate: Marea Mediterană, calmă și caldă chiar și la început de octombrie, istorie și literatură (de ex. Barri Gòtic – cartierul gotic, cunoscut printre altele din romanele lui Carlos Ruiz Zafón, dar și mai impresionant în realitate), turism și comerț internațional pe toată perioada anului, un port impunător, vizitat de milioane ambarcațiuni pe an, care în perioada 22 august - 27 octombrie 2024 a adăpostit și a 37-a ediție a Cupei Americii – una din cele mai importante competiții de navigat pe mare din întreaga lume –, cultură și tradiție, muzee de artă, precum și cea mai impozantă catedrală, încă în lucru, Sagrada Familia, ca o „biblie în piatră”, după cum a descris-o chiar cel care a imaginat-o, marele arhitect Antoni Gaudí (1852-1926), prin a cărui arhitectură Barcelona pulsează în ritm propriu (Parcul Güell sau Casele Mila-La Pedrera și Batlló sunt cele mai vizitate opere Gaudí pe lângă Sagrada Familia).
În zona muntelui Montjuïc se poate admira și o miniatură a celor mai frumoase zone tradiționale din Spania, sub forma unui mic „sat” denumit El Pueblo Español, un muzeu arhitectural în aer liber, în vecinătatea Muzeului de Artă Catalană. Am văzut acolo un frumos spectacol de flamenco, la invitația venită din partea Restaurantului Tablao Carmen, cu artiștii serii: María Martín, Alba Rubio, Betiana Barros, El Chino, Sebastián Fernández (dans), Mariano Santiago, Antonio Fernández (interpreți vocali), Juan Cortés, Carlos López (chitară). Pentru ospitalitate și primirea frumoasă, mulțuimirile noastre se îndreaptă către Mimo Agüero. Acesta a fost chiar al doilea show de flamenco de care m-am bucurat în Barcelona, după show-ul din El Duende pe celebrul Bulevard Rambla, marcă a unuia din cele mai renumite locaruri flamenco din Spania, Tablao Cordobes. Felicitări artiștilor serii, José Fernández "Escarpín", Azahar Tortajada, Susana Escoda (dans) și Morito, Juan Manzano, Pirata (muzică) și mulțumiri lui Cristián Salinas pentru invitație. Am ajuns la aceste spectacole de flamenco la recomandarea Vanesei Coloma, prietenă de suflet din Madrid, una din cele mai apreciate dansatoare de flamenco din Spania la ora actuală, pe care am avut bucuria să o intervievez pentru cartea Intercooltural în perioada când locuiam la Madrid, și să o susțin și în punerea în scenă a unui spectacol chiar la Ploiești, într-o colaborare cu Filarmonica „Paul Constantinescu”, în anul 2019. Spectacolul „Prendidos“ în care Vanesa s-a aflat pe scenă alături de dansatorul Alfonso Llosa (maestru flamenco la cea mai cunoscută școală de flamenco din lume, Academia Amor de Dios din Madrid) și împreună cu muzicienii Yerai Cortés (chitară) și Juan Juañares Carrasco Soto (voce), s-a bucurat atunci de un succes fulminant, fiind sold-out chiar cu săptămâni înainte, așa că organizatorii s-au hotărât să suplimenteze numărul de locuri din sală, adăugând scaune chiar... pe scenă, lângă artiștii spanioli.
Am avut ocazia să îi revăd din nou împreună pe scenă pe Vanesa și Juañares și în noiembrie 2024, la Madrid, în Tablao Las Carboneras, locul în care am și cunoscut-o pe Vanesa în urmă cu 13 ani, un local foarte cald și primitor, în care Kike și echipa lui mă fac întotdeauna să mă simt „ca la mine acasă”, așa cum îmi urează de fiecare dată Kike cu un zâmbet larg și brațele deschise. Iar Vanesa are acum la Madrid și un nou proiect personal de flamenco, alături de dansatoarea Alejanda Hernández. În fiecare duminică, de la ora 13.30, cele două artiste, alături de invitații lor, pun în scenă flamenco de cea mai bună calitate în El Teatro Pavón, la doar câțiva pași de cunoscutul târg Rastro, care duminică de duminică atrage sute de localnici și turiști deopotrivă. Merită susținut acest nou proiect care aduce un plus de bucurie unei după-amieze de duminică în inima capitalei spaniole, așa că dacă ajungeți la Madrid, merită să faceți o vizită și la specacolul de flamenco din Teatro Pavón. De asemenea, sperăm ca Vanesa să poată revini cât mai curând și în România!
Și vorbind de scene și specacole, nu pot să nu îmi amintesc că mi-am început anul 2025 chiar pe „cea mai mare scenă de filme” din Germania, și anume la „Görliwood“ – numele-poreclă amintind de Hollywood atribuit orașului Görlitz, de la granița cu Polonia, chiar în locul în care străbate Europa meridianul de 15 grade longitudine estică. „Inglorious Bastards” cu Brad Pitt, Diane Krüger, Cristopher Waltz, Daniel Brühl ș.a. sau „The Reader” cu Kate Winslet sunt doar două din mulțimea de filme recunososcute pe plan internațional și filmate în studiourile sau pe străzile orașului medieval Görlitz, de un farmec aparte. Iar eu mi-am petrecut noaptea dintre ani chiar într-o culisă de film, în centru, lângă Primărie, în piața numită Untermarkt (locul în care s-au filmat diverse scene-cheie din „Inglorious Baastards”, de exemplu), în singurul local rămas deschis la miezul nopții, La Habana Bar, un băruleț cochet condus de Mike Fey. Alături de Mike, Rosi, Gabriele, Silvana și alți oameni simpatici pe care i-am cunoscut la fața locului și care m-au adoptat cu bucurie și entuziasm în gașca lor, am făcut numărătoarea inversă și am intrat în noul an intonând cu toții Happy Neew Yeaaar, celebra melodie a trupei Abba. Și am marcat totodată și o premieră, serbând anul nou în două țări deodată: căci fix pe partea cealaltă a râului Neiße este situată partea poloneză a orașului, Zgorzelec. Acolo, chiar printre primele clădiri de lângă podul care unește cele două țări este situat și Restaurantul italian Espresso, o alegere perfectă pentru un meniu mediteranean delicios și foarte accesibil ca preț, și cu o priveliște frumoasă către partea germană.
Eu, una, mi-am propus să revin în toate aceste locuri frumoase și vă încurajez din toată inima să le treceți și dumneavoastră pe lista de călătorii, asta dacă nu ați făcut-o deja între timp, cât ați citit rândurile de față. Călătorii plăcute și experiențe intercoolturale cât mai variate vă doresc!