„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 45, 10)

Adevărul lucrurilorFizician dr. Sabina Ene 22.10.2020

La alungarea din rai, căzând în lume, omul a întâlnit o altă realitate. Pentru că în univers sunt mai multe niveluri de realitate, academicianul Basarab Niculescu scria în volumul intitulat Noi, particula și lumea că și în noi trebuie de asemenea să existe  mai multe niveluri de realitate, ca să putem înțelege universul în întregul lui.

Hartă pentru minte

Numai mintea omenească poate să descrie problemele existenţei, ale realităţii, pentru că nu e încarcerată într-un spaţiu cu trei dimensiuni. În volumul Jocurile minţii, Culianu accentua că ”mintea omenească produce religia, societatea şi artefactele, iar în minte procesele productive sunt inseparabile…Religia are de fapt un enorm impact asupra tuturor celorlalte activităţi umane. Toate religiile sunt hărţi ale minţii omeneşti; oricare două hărţi ale minţii omeneşti trebuie în mod necesar să se suprapună, măcar într-un colț.”  Esenţa principală a lor e rugăciunea.

Rugăciunea, gândul și fapta

Omul duhovnicesc, înainte de a acționa, se gândește și se roagă, spunea Părintele  Dionisie de la muntele Athos, fiindcă atunci când cineva acţionează fără să gândească şi fără să se roage, acţionează satanic. Astfel, trebuie să înțelegem cum  să-L lăsăm pe Dumnezeu să intervină în faptele noastre, nu să acționăm  fără să ne rugăm, uneori fără să ne gândim chiar.

În același sens, din învățăturile Sfântului Antonie cel Mare aflăm că trebuie să acționăm cu încrederea că Dumnezeu ne ascultă rugăciunile și limitează ispitirile diavolilor și să învățăm să prețuim virtutea răbdării:  ”Că nu ispitește vicleanul cât voiește, nici nu necăjește pe suflet, ci cât îi dă voie Dumnezeu. Numai sufletul să rabde cu vitejie și să țină nădejdea cea întru credință, așteptând ajutorul și sprijinul de la El și este cu neputință să fie părăsit.” Și Sfântul Efrem Sirul ne îndeamnă la răbdare, spunându-ne ce zice Domnul:  ”Întru răbdarea voastră veți câștiga sufletele voastre!”

Doi pomi, două căi

Și noi, creștinii, încercăm să analizăm întâmplările din viețile noastre, după modelul explicaţiei date de Sfântul Maxim Mărturisitorul celor doi pomi din rai, precum arată Părintele Ioan de la Rarău în cartea Frica de Dumnezeu: „Întrucât omul a venit în existenţă alcătuit din suflet mintal şi din trup înzestrat cu simţuri, după un prim înţeles, pomul vieţii este mintea sufletului, în care îşi are scaun înţelepciunea. Iar pomul cunoştinţei binelui şi răului este simţirea trupului, în care este vădit că îşi are imbold mişcarea iraţională. Omul, primind porunca divină, să nu se atingă cu fapta gustării de această simţire, nu a păzit-o”. După Scriptură, cei doi pomi (mintea şi simţirea) reprezintă puterea de „a deosebi între lucruri”. Mintea are puterea de a deosebi între cele spirituale şi cele supuse simţurilor, adică între cele veşnice şi cele vremelnice. Mintea, fiind puterea de discernământ a sufletului, îl îndeamnă să stăruie în cele dintâi, iar pe celelalte, pur şi simplu, să le dispreţuiască. Simţirea are puterea de a deosebi între plăcerea şi durerea trupului, fiind o putere a trupurilor însufleţite şi sensibile. Simţirea „convinge pe om să îmbrăţişeze pe cea dintâi (plăcerea) şi să respingă pe cea de-a doua (durerea). Când deci omul nu e preocupat de a face altă deosebire decât cea între simţirea trupească de plăcere şi cea de durere, calcă porunca dumnezeiască, mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului…”

La cunoașterea  ”adevărului lucrurilor, care se oglindește în fiecare făptură din Creație”, cum spunea Părintele Galeriu, contribuie atât învățătura religioasă, cât și cea științifică.

De același autor