Adevăruri stranii - Despre Teoria supercorzilorFizician dr. Sabina Ene 15.12.2020
"Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)
Omul modern ar dori să domine în chip absolut timpul și să-l cuprindă în ochiuri de timp activ, intercalate cu clipe de răgaz, de meditație, de contemplare, de experiențe acumulate și interiorizate, în care să aibă loc întâlnirea armonioasă dintre disciplinele care studiază lumea noastră, în întregul ei; discipline care se înrudesc prin dorinţa de a aduce la lumină adevărul, cunoașterea prin credință și cunoașterea prin știință, și care ne fac pe noi, creștinii, să înţelegem că „amândouă sunt înnobilate prin aceea că vin de la Dumnezeu, sunt daruri ale Duhului Sfânt” (Părintele Galeriu).
Adevăruri stranii
În domeniul cunoaşterii ştiinţifice actuale, cercetătorii au acceptat greu adevărurile stranii ale fizicii cuantice în explicarea lumii noastre. Laureatul Premiului Nobel, fizicianul danez Niels Bohr, care a contribuit la explicarea structurii atomice şi a teoriei cuantice, accentuând stranietatea, afirma că „dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă că nu ai înţeles-o încă. Tot ce numim real este alcătuit din lucruri care nu pot fi considerate reale”. Afirmaţia fizicianului Niels Bohr despre mecanica cuantică, adică despre faptul că „dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă ca nu ai înţeles-o încă”, ne face să ne amintim de spusele sfântului Isaac Sirul : "Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu”. Iar fizicianul francez Louis de Broglie, cel care a introdus noţiunea de cuantă de lumină în mecanica cuantică, a subliniat: “Cea mai mare emoţie pe care o putem încerca este emoţia mistică. Aceasta este germenele oricărei ştiinţe adevărate.” Prin teoria cuantică și cosmologie,”cunoașterea ajunge până la a pipăi enigma fundamentală cu care se confruntă spiritul uman, existența unei Ființe transcendente, totodată cauza și sensul universului.” (academicianul Jean Guitton). În urma cercetării, oamenii de ştiinţă au admis că universul e alcătuit în întregime din energie, orientându-se după convingerile lui Nikola Tesla: „Dacă vrei să cunoşti secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie”.
Timp și eternitate
Teoria supercorzilor, în care particulele sunt corzi vibrante care există într-o lume cu o singură dimensiune, este prezentată de academicianul Basarab Nicolescu în volumul intitulat De la Isarlîk la Valea Uimirii, Drumul fără sfârşit, Întrebări esenţiale despre Univers, ca “o teorie cu adevărat superunificată” în încercarea de unificare a legilor fizicii. Această unificare are ”o semnificaţie esențială pentru înțelegerea naturii Naturii şi a naturii Cunoașterii”. În continuare, academicianul Basarab Nicolescu arată că Teoria supercorzilor modifică în mod radical concepția noastră despre realitatea fizică: ”În Teoria supercorzilor toate particulele din natură apar ca moduri vibratorii ale uneia şi aceleiași corzi. Când o coardă se deplasează în spaţiu – timp, ea generează o suprafaţă bidimensională, care înregistrează întreaga istorie a particulei respective. (…) Când se face suma în Teoria supercorzilor, pe toate istoriile posibile, adică pe toate suprafețele bidimensionale asociate unei particule, diferitele suprafețe apar ca fluctuații cuantice ale unei singure suprafețe –lume. Suma pe toate istoriile implică o interacțiune între supercoardă și spațiu-timp”.
Spațiu și măsuri
Relativitatea generală poate fi inclusă în teorie prin natura spațiu-timpului. Relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg arată că ”fluctuațiile cuantice, extrem de puternice, fac ca spaţiul să nu mai fie neted ca în relativitatea generală a lui Einstein. Pentru a descrie turbulența fluctuațiilor cuantice, John Wheeler a inventat expresia spumă cuantică. Singurul parametru admis în Teoria supercorzilor este acela care trebuie să determine propriile noastre măsuri, un parametru de scară și anume tensiunea supercorzii. Dimensiunea unei corzi e fixată de lungimea foarte mică, dar finită, a lui Planck :10-33 cm. Tocmai această dimensiune finită îngăduie supercorzilor să fie insensibile la fluctuațiile cosmice. ” Pentru supercorzi nu se poate şti unde și când interacționează, fiindcă ele sunt obiecte întinse în spațiu. Dimensiunile spațiale sunt de două feluri mari, întinse, vizibile (cele trei dimensiuni ale spaţiului nostru) și mici, înfășurate asupra lor înseși, invizibile. Legile naturii devin mai simple și unificate atunci când sunt considerate într-un spațiu cu mai multe dimensiuni.” (acad. Basarab Nicolescu)
Omul care a găsit răspunsul
Prin înţelegerea acestei realităţi complexe în care trăim, noi ştim că acela care a găsit un răspuns la întrebarea despre sensul vieţii este omul religios, care crede în Dumnezeu, așa cum afirma și filosoful Ludwig Wittgenstein. Arătând că lumea nu e produsul hazardului, creştinismul a adus în lume bucuria şi sensul.