Adevăruri stranii - Despre Teoria supercorzilorFizician dr. Sabina Ene 15.12.2020

"Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)

Omul modern ar dori să domine în chip absolut timpul și să-l cuprindă în ochiuri de timp activ, intercalate cu clipe de răgaz, de meditație, de contemplare, de experiențe acumulate și interiorizate, în care să aibă loc întâlnirea armonioasă dintre disciplinele care studiază lumea noastră, în întregul ei; discipline care se înrudesc prin dorinţa de a aduce la lumină adevărul, cunoașterea prin credință și cunoașterea prin știință, și care ne fac pe noi, creștinii, să înţelegem că „amândouă sunt înnobilate prin aceea că vin de la Dumnezeu, sunt daruri ale Duhului Sfânt” (Părintele Galeriu).

Adevăruri stranii

În domeniul cunoaşterii ştiinţifice actuale, cercetătorii au acceptat greu adevărurile stranii ale  fizicii cuantice în explicarea lumii noastre. Laureatul Premiului Nobel, fizicianul danez Niels Bohr, care a contribuit la explicarea structurii atomice şi a teoriei cuantice, accentuând stranietatea, afirma că „dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă că nu ai înţeles-o încă. Tot ce numim real este alcătuit din lucruri care nu pot fi considerate reale”. Afirmaţia  fizicianului  Niels Bohr despre mecanica cuantică, adică despre faptul că „dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă ca nu ai înţeles-o încă”, ne face să ne amintim de spusele sfântului Isaac Sirul : "Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu”. Iar  fizicianul francez Louis de Broglie, cel care a introdus noţiunea de cuantă de lumină în mecanica cuantică, a subliniat: “Cea mai mare emoţie pe care o putem încerca este emoţia mistică. Aceasta este germenele oricărei ştiinţe adevărate.” Prin teoria cuantică și cosmologie,”cunoașterea ajunge până  la a pipăi enigma fundamentală cu care se confruntă spiritul uman, existența unei Ființe transcendente, totodată cauza și sensul universului.” (academicianul Jean Guitton).  În urma cercetării, oamenii de ştiinţă au admis că universul e alcătuit în întregime din energie, orientându-se după convingerile lui Nikola Tesla: „Dacă vrei să cunoşti secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie”.

Timp și eternitate

Teoria supercorzilor, în care particulele sunt corzi vibrante care există   într-o lume cu o singură dimensiune, este prezentată de academicianul Basarab Nicolescu în  volumul intitulat De la Isarlîk la Valea Uimirii, Drumul fără sfârşit, Întrebări esenţiale despre Univers, ca “o teorie cu adevărat superunificată” în încercarea de unificare a legilor fizicii. Această unificare are ”o semnificaţie esențială pentru înțelegerea naturii Naturii şi a naturii Cunoașterii”. În continuare, academicianul Basarab Nicolescu arată că Teoria supercorzilor modifică în mod radical concepția noastră despre realitatea fizică: ”În Teoria supercorzilor toate  particulele  din  natură  apar  ca  moduri vibratorii ale uneia şi aceleiași corzi.  Când o coardă se deplasează în spaţiu – timp, ea generează o suprafaţă  bidimensională, care înregistrează  întreaga istorie a particulei respective. (…)  Când se face suma în Teoria supercorzilor, pe toate istoriile posibile, adică pe toate suprafețele bidimensionale asociate unei particule, diferitele suprafețe apar ca fluctuații cuantice ale unei singure suprafețe –lume.  Suma pe toate istoriile implică o interacțiune între supercoardă și  spațiu-timp”.

Spațiu și măsuri

Relativitatea  generală  poate fi inclusă în teorie  prin natura spațiu-timpului. Relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg arată  că ”fluctuațiile cuantice, extrem de puternice, fac ca spaţiul să nu mai fie neted ca în relativitatea generală a lui Einstein. Pentru a descrie turbulența fluctuațiilor cuantice,  John Wheeler  a inventat expresia spumă cuantică. Singurul parametru admis în Teoria supercorzilor este acela care trebuie să determine propriile noastre măsuri, un parametru de scară și anume tensiunea supercorzii.  Dimensiunea unei corzi e fixată de lungimea foarte mică, dar finită, a lui Planck :10-33 cm. Tocmai această dimensiune finită îngăduie supercorzilor să fie insensibile la fluctuațiile cosmice. ” Pentru supercorzi nu se poate şti unde și când interacționează, fiindcă ele sunt obiecte întinse în spațiu. Dimensiunile spațiale sunt de două feluri mari, întinse, vizibile (cele trei dimensiuni ale spaţiului nostru) și mici, înfășurate asupra lor înseși, invizibile. Legile naturii  devin mai simple și unificate atunci când sunt considerate într-un spațiu cu mai multe dimensiuni.” (acad. Basarab Nicolescu)

Omul care a găsit răspunsul

Prin înţelegerea acestei realităţi complexe în care trăim, noi ştim că acela care a găsit un răspuns la întrebarea despre sensul vieţii este omul religios, care crede în Dumnezeu, așa  cum  afirma  și filosoful Ludwig Wittgenstein. Arătând că lumea nu e produsul hazardului, creştinismul a adus în lume bucuria şi sensul.

 

De același autor